„Și era acolo puțul lui Iacov. Deci Iisus, ostenit fiind de călătorie, ședea astfel lângă puț, și era cam pe la al șaselea ceas.”
În Sihar era un puț ce se numea Puțul lui Iacov, zidit de acesta pe locul cumpărat de el de la Emmor, stăpânitorul celor din Sihar. Ostenit fiind de călătorie, Domnul Iisus a șezut lângă acest puț. Călătoria și osteneala Mântuitorului ne arată ca Iisus Hristos a fost om desăvârșit, deoarece, ca orice om, după o călătorie în arșița soarelui de amiază-zi, El a simțit osteneala și a căutat loc de odihnă. Domnul cerului și al pământului a umblat astfel pe jos în timpul cel mai călduros al zilei, și ostenind în călătorie, a răbdat totul pentru mântuirea robilor Săi, pe când noi nici o greutate nu suferim pentru ajutorul și folosul fraților noștri. Pe când ședea și se odihnea,
„a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-mi să beau!.”
Oare, din întâmplare a venit femeia, în acel ceas, să scoată apă? Nu! Ci după voia și rânduiala dumnezeiască, pentru că venind acolo a aflat mântuirea, iar mântuirea oamenilor nu se dobândește din întâmplare, ci cu ajutorul și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. După cum, prin rânduială dumnezeiască, Zaheu a aflat mântuirea, suindu-se în dud, Matei șezând la vamă, Natanail stând sub smochin, Andrei și Petru aruncând mrejele în mare, tot așa și samarineanca, venind atunci să scoată apă din puț, a aflat pe Mântuitorul sufletului său. Iisus cere de la samarineancă apa stricăcioasă, pentru ca în locul ei să-i dea apa cea nestricăcioasă a cunoașterii lui Dumnezeu, arătându-ne prin aceasta că El însetează și caută mântuirea tuturor oamenilor. A cerut apă, dar dacă a și băut, evanghelistul nu ne spune. Se vede însă că El dorea atât de mult să împărtășească samarinencei învățătura cea adevărată și de suflet mântuitoare, că nici să mănânce n-a voit, când i-au adus ucenicii bucate.
„Căci ucenicii Lui se duseseră în oraș, ca să cumpere hrană.”
Dar ce nevoie avea de hrană Acela care, altă dată, a săturat în pustie cinci mii de oameni cu cinci plini? Domnul nostru Iisus Hristos, vrând să arate tuturor că; El era deopotrivă și Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, uneori, prin puterea dumnezeirii Sale, săvârșea minuni slăvite și uimitoare: iar alte ori făcea toate cele omenești, adică cumpăra hrană și mânca împreună cu alții: sau, ostenit fiind, ședea la izvor și însetând, cerea să bea, așa cum a cerut și acum apă de la samarineancă.
Cazanii la toate Duminicile și Tâlcuirea Evangheliilor, tipărită cu îngrijirea și binecuvântarea Patriarhului Justinian, 1973
