Am spus deja că fericitul stareț Efrem era un dogar foarte priceput. Dar am uitat să spun că el era în același timp și un sculptor foarte bun. Căci în afară de meseria de dogar se ocupa și cu sculptura. A sculptat mai ales catapetesme la mai multe sfinte biserici. În perioada în care monahii Iosif și Arsenie s-au închinoviat la chilia lui de la Katunakia, a fost înnoită Chilia Sfinților Arhangheli.
Starețul acelei chilii a chemat un sculptor pentru a lucra catapeteasma. Acela însă i-a cerut douăzeci de lire de aur. Și fiindcă starețul nu avea de unde să dea atât de mulți bani, l-a chemat pe bătrânul Efrem.
– Poți face catapeteasma?
– O pot face.
Despre preț nici măcar nu au discutat. Bătrânul Efrem lucrând fără răgaz la catapeteasmă, în scurtă vreme a terminat-o. Venind vremea plății, starețul acelei chilii i-a dat numai două lire, singurii bani pe care îi avea atunci.
– Este bine, părinte Efrem? l-a întrebat starețul.
– Este bine, este bine, părinte. Mulțumesc.
„Dar eu de îndată ce am auzit”, povestește Starețul Arsenie, „m-am făcut pară și foc. Nu am mai putut răbda, ci m-am dus la stareț și i-am spus:
– Părinte, toate ca toate, dar asta nu o mai pot răbda. Acel meșter a cerut douăzeci de lire, iar pe sfinția ta te-a plătit numai cu două lire.
Atunci simplul și înțeleptul bătrânel mi-a răspuns:
– Dacă vom fi plătiți în întregime aici, pentru cer ce va rămâne?
Atunci am înțeles că starețul nostru nu era prost. Avea virtute la care noi nu ajunsesem, dar ca să o văd cu ochii mei să vă spun ce mi-a arătat Dumnezeu.
La câteva zile după adormirea starețului nostru Efrem, l-am văzut în vedenie. Se afla într-un loc foarte frumos. Fața lui strălucea de slavă dumnezeiască și stătea lângă o bisericuță foarte frumoasă. Bucurându-mă că l-am văzut într-o slavă atât de mare, l-am întrebat:
– Părinte, a cui este această biserică frumoasă?
– Aa! Aceasta este a mea. Îți aduci aminte când i-am sculptat catapeteasma cu două lire? Pentru că nu am fost plătit acolo pe pământ și pentru că nu am cârtit și nu am judecat, Hristos m-a răsplătit în cer. Îți aduci aminte când îți spuneam despre răsplata cerească?
Atunci când s-a sfârșit vedenia eram plin de bucurie. Astfel starețul, după moartea sa, mi-a dat o lecție bună, pe care nu am uitat-o în toată viața mea”.
Această întâmplare Starețul Arsenie a povestit-o multora. Pururea-fericitul meu stareț, ieromonahul Haralambie, de multe ori ne-o aducea ca pildă.
Sursa: Bătrânul Arsenie Pustnicul, Editura Evanghelismos, 2003
