spice, grâu, seceriș, lan, câmp

„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa.”

Ce simplu început! Este vremea semănatului. Semănătorul iese din casa sa, merge la țarina sa, să semene sămânța sa; nu a altuia, ci a sa. Simplitate în afară, adâncime înlăuntru: semănătorul e Hristos, iar sămânța e învățătura Evangheliei. Neamul omenesc a fost pregătit prin milenii de încercări și suferințe, peregrinări și năzuințe, să primească dumnezeiasca sămânță a învățăturii mântuitoare; profeții au arat sufletul omenesc; Hristos a venit ca o primăvară după iarna cea înghețată și ca un Semănător a ieșit să semene. Profeții sunt plugarii, El e Semănătorul. Au semănat și prorocii câte ceva, puțin, dar nu din sămânța lor, ci din sămânța împrumutată de la Dumnezeu. Hristos a ieșit să semene propria Sa sămânță. Înainte de Hristos au ieșit învățători mincinoși cu sămânță luată de la diavol, ca s-o împrăștie în lume ca și când ar fi a lor. Hristos nu a luat de la nimeni; a semănat sămânța Sa. „Ieșit-a semănătorul.” Cum, de unde? Fiul lui Dumnezeu a ieșit din sânul cel veșnic al Tatălui, fără a Se despărți de acest sân. A ieșit în trup omenesc, să slujească oamenilor ca om. A ieșit cum iese lumina de la soare fără a se despărți de soare. A ieșit cum iese pomul din rădăcină fără a se despărți de rădăcină. Sufletele oamenilor sunt țarina sa și El iese în țarina Sa.

„Lumea prin El s-a făcut” (Ioan 1,10) și El a venit în lume, a ieșit în câmpia Sa. A ieșit din casa Sa în câmp, să semene. El este adevăratul Semănător. Sămânța e a Sa și pretutindeni e primit cu pace, căci cărările Sale sunt curate și drepte. Nu e ca un slujitor ce iese din casă străină în țarină străină ca să arunce sămânță străină – și care mai și uită câteodată că sămânța nu-i a lui și de aceea e privit cu neîncredere și teamă.

Sfântul Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, București, 2006