Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinței întru iertarea păcatelor… Era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică (Marcu 1, 4, 6).
Prin toată înfățișarea sa, el părea să le spună ascultătorilor: „Nu în bogăție, nu în lux, nu în gloria omenească, nu în puterea pământească trebuie căutată calea spre Dumnezeu și spre fericire. Toate acestea sunt minciună, înșelăciune și nălucire! Pustia este mai bună decât palatele împărătești, fiindcă veșnica ei liniște și monotonie nu împrăștie mintea, ci îi îngăduie să se cufunde pe de-a-ntregul în contemplarea lucrurilor lui Dumnezeu și a măririi dumnezeiești. Haina din păr aspru este mai bună decât stofele fine și îmbrăcămintea scumpă, deoarece nu răsfață trupul, ci, istovindu-l, îl face rob supus al duhului. Hrana sărăcăcioasă din pustie este mai bună decât mâncărurile alese, fiindcă nu stârnește în om senzualitatea și poftele. Viața aspră din sânul naturii este mai bună decât traiul trândav al bogătașilor, fiindcă ea călește voința pentru nevoință. Lepădarea de lume este mai bună decât iubirea de lume, fiindcă omul liber cu duhul, care nu este legat de nimic, poate sluji lui Dumnezeu cu toată ființa sa.”
Sursa: Sfântul Vasile al Kineșmei, Învățături din Evanghelie pentru omul modern, Editura Sofia, 2013
