Domnul este dătătorul tuturor darurilor. Orice dar al lui Dumnezeu e desăvârșit; atât de desăvârșit încât omul se minunează. Minunea nu este altceva decât un dar al lui Dumnezeu de care oamenii se minunează; oamenii se minunează de darurile lui Dumnezeu pentru că sunt desăvârșite.
Dacă ar fi oamenii în starea de neprihănire din rai, n-ar aștepta ca Dumnezeu să învie morții, să înmulțească pâinea sau să le umple plasele cu pește, ca să strige: „Ce minune!”, ci ar rosti acest cuvânt la vederea fiecărei făpturi, a fiecărei întâmplări și la fiecare suflare a vieții lor. Dar, pentru că păcatul s-a înrădăcinat în oameni, fiecare din minunile fără de număr ale lui Dumnezeu au ajuns să-i fie omului ca un lucru de rând. Pentru ca omul să nu se sălbăticească ajungând cu totul tocit, amorțit și nesimțitor, Dumnezeu în mila Sa față de omenirea bolnavă lucrează mai departe minuni, ca să-i deștepte pe oameni, să-i trezească din mohorâta, de suflet distrugătoarea obișnuință de a trece cu vederea minunea din dumnezeieștile Sale minuni.
Sf. Nicolae Velimirovici, Predici, Ed. Ileana, București, 2006
