Iar dacă e cinstită moartea cuvioșilor și pomenirea dreptului e cu laudă, cu cât mai mult a Sfintei Sfinților, a Maicii Domnului, prin care vine toată sfințirea Sfinților?
Nu era trebuință ca și ea să zăbovească puțin în pământ, ca Fiul ei și Dumnezeu. De aceea îndată a fost înălțată din mormânt la cer, de unde iarăși trimite până la pământ atotluminoasele și atotdumnezeieștile raze și haruri, iluminând de acolo tot destinul celor pământești.
Căci vrând Dumnezeu să alcătuiască o imagine a întregului bine și să înfățișeze atât îngerilor cât și credincioșilor imaginea Sa în chip curat, a făcut-o pe aceasta cu adevărat atotfrumoasă, concentrând toate cele cu care a împodobit toate, alcătuind un univers comun al bunătăților văzute și nevăzute, mai bine zis arătând-o pe ea ca pe amestecul comun al tuturor frumuseților dumnezeiești, îngerești și omenești și ca pe frumusețea superioară ce împodobește amândouă lumile și unește cele de jos cu cele de sus.
Sfântul Grigorie Palama, Omilie la Adormirea Maicii Domnului
