Sunt două feluri de lăcomii. Una, când cineva caută să aibă întotdeauna numai bucate bune, cu gust dulce și plăcut, însă nu mănâncă mult. Unul ca acesta, când mănâncă o bucată dulce după pofta lui, o mestecă multă vreme în gură, ca să prelungească gustul și dulceața ei. Aceasta se numește lemarghie, adică lăcomia gâtului. Alta este mâncarea multă. Nu caută bucate bune, nici nu se uită dacă sunt alese, ci, fie că sunt bune, fie că sunt proaste, tot într-un fel le socotește, căutând numai să fie cât mai multe ca să-și umple pântecele. Aceasta se numește gastrimarghie, adică lăcomia pântecelui. De acestea trebuie să fugim cu toată luarea aminte dacă vrem să ne curățim de păcatele noastre. Acestea nu folosesc trupului, ațâță și patimile, iar celui ce le face i se socotesc drept păcat.
Sursa: Avva Dorotei, Învățături și scrisori de suflet folositoare, Editura Bunavestire, 2008