Diavolul ne ispitește cu diferite arme, potrivit caracterului și poziției sociale a fiecăruia dintre noi. La serviciu prin mânie față de cei angajați sau de colegi, acasă prin certuri pentru lucruri de nimic sau pentru întâmplări neprevăzute, dacă ești profesor te ispitește prin copii ca să te atragă la mânie, dacă ești medic te încearcă prin neglijența și neatenția față de bolnavi, dacă lucrezi cu acte te ispitește prin pierderea lor ș.a.m.d. În toate, diavolul lucrează prin casnicii tăi.
Ce să facem în cazurile în care fără de veste vin peste noi rele și tot felul de ispite?
Să facem ce-a făcut și Mântuitorul atunci când a fost ispitit de diavol în pustiu. Să punem în toate ispitele cuvântul Sfintei Scripturii. Domnul nostru Iisus Hristos i-a răspuns diavolului în toate ispitele cu cuvântul lui Dumnezeu. Când L-a ispitit cu foame a arătat că: „nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4). Când L-a ispitit cu mândria, ducându-L pe aripa templului și îndemnându-L cu viclenie să se arunce în jos, El i-a răspuns: „Scris este: să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău” (Matei 4, 6). Când L-a ispitit cu bogăția și slava lumească, arătându-I că i le va da numai dacă i se va închina lui, El i-a răspuns: „Piei satano! Căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești!”
Dar noi, creștinii din zilele noastre, ce să-i răspundem diavolului, când noi abia știm Tatăl nostru? Iată aici rădăcina multor rele și necazuri, crime și decăderi morale: astăzi creștinii noștri nu citesc mai deloc Sfânta Scriptură! Și când se întâmplă să aibă ispite ei cad în mrejele diavolului, pentru că nu știu deloc Sfânta Scriptură, nu o citesc.
IPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Cuvintele Bătrânilor, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia 2004
