Cum putem birui aceste patimi înfricoșătoare, mândria și slava deșartă? Dacă în locul unei slave punem o slavă mai mare. Deseori nesocotim o bogăție când ne aflăm în fața unei alte bogății. Nesocotim chiar și viața noastră, când ne dăm seama că există o alta, superioară. Așa se întâmplă și cu slava. Vom nesocoti cu totul slava lumii acesteia, când vom observa că există o alta, cu mult mai mare, slava cerească.
Slava lumească are numai nume și strălucire, dar nu are conținut și durată în timp. Este goală și trecătoare. Slava cerească, însă, este adevărată și nestricăcioasă. Laudele nu sunt pentru om, ci pentru îngeri, arhangheli și pentru Stăpânul Hristos.
Deci dacă-ți întorci privirea spre ceata aceea sfântă din ceruri, dacă socotești laudele care există acolo, dacă te gândești la cununile lor, nicicând nu te vor putea scoate din minți laudele și cununile care există aici pe pământ. Dacă te bucuri de ele, nu le vei considera importante, iar dacă-ți lipsesc, nu le vei căuta.
Spune-mi, de ce nu poți învinge ispita slavei, pe când alți oameni pot? Nu cumva aceia nu au același suflet, același trup, aceeași viață? Gândește-te la Dumnezeu. Cugetă la slava cerului. Compar-o cu cea de pe pământ și o vei nesocoti degrabă pe aceasta din urmă.
Ți-e sete de cinstire? Ei, atunci să-ți fie sete de cea adevărată. Ce cinstire este aceasta, care se transformă adesea în necinstire? Ce cinstire este aceasta care piere atât de repede? Ce cinstire este aceasta, dată de oamenii muritori? Adevărata cinstire și unica slavă provin doar de la Dumnezeu. Dacă dorești din tot sufletul slava lui Dumnezeu, vei nesocoti slava de pe pământ, considerând-o neimportantă. Însă dacă nu ești atras de slava dumnezeiască, nu vei putea niciodată să înțelegi cât de ieftină și batjocoritoare este slava pământească. Adică vei păți ca bărbatul care se îndrăgostește de o femeie rea: nu-i poate vedea răutatea, căci patima dragostei îi întunecă mintea și-l lipsește de judecată.
Dar ia dați-mi o definiție a slavei! Ce este, așadar, slava? Este, va spune cineva, faptul de a fi admirat de toți. Și cum te vor admira, pe drept sau pe nedrept? Pe nedrept? Atunci nu e vorba de admirație, ci de lingușire și batjocură. Pe drept? Dar asta e cu neputință, pentru că oamenii judecă părtinitor. Sunt influențați de patimile lor și-i admiră pe cei care slujesc dorințelor lor. Și dacă vă îndoiți, priviți-i pe cei care-și cheltuie banii și le umplu de bani pe femeile desfrânate, pe lăutari și pe dansatori.
Cel care caută laudele nu este om liber. Pentru că nu face ceea ce-i place lui, ci ceea ce place altora. Astfel, slava deșartă nu va întârzia să-l scoată de pe drumul virtuții.
Ce să vă sfătuiesc în legătură cu asta? Ce altceva decât să-L aveți mereu în minte pe Dumnezeu, să faceți voia Lui și să nu dați importanță lucrurilor și părerilor omenești. Dacă umblați după lauda oamenilor, veți pierde și rugăciunea și postul și milostenia și toată bogăția voastră duhovnicească. Vreți să păstrați aceste bunătăți? Plecați departe de patima slavei deșarte. Să cereți mereu sfatul lui Dumnezeu, lauda lui Dumnezeu, încuviințarea lui Dumnezeu. În felul acesta veți trăi o viață pământească plăcută Lui și vă veți învrednici să vă desfătați de bunătățile viitoare împreună cu toți prietenii Domnului.
Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Cartea Ortodoxă
