Dulceața se naște din rugăciune. Dar vine și de la doftorii cei amari, adică de la viclenii draci. Cea de la draci pricinuiește tulburare, iar cea din rugăciune aduce pace și smerenie.
Iar fierbințeala cea din rugăciune și cu zdrobire dintru adâncul inimii aduce suspine și izvorăște din ochi, ca niște șipote, șiroaie de lacrimi pentru dragostea și dorul cel către Dumnezeu. Și atunci, și mintea, cu mare putere, strigă: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă. Și pe toți oamenii îi vede înaintea sa ca pe îngerii lui Dumnezeu. Iar pe sine se vede praf și cenușă și îi vine a se tăvăli pe sub picioarele tuturor oamenilor pentru dragostea Domnului. Ba de multe ori îi vine a se și ascunde de către vederea oamenilor.
Cei ce au ajuns la măsurile acestea, s-au învrednicit și de mila lui Dumnezeu, adică de rugăciunea cea adevărată și neîncetată.
Alăută duhovnicească și trâmbiță cerească, în Filocalia românească, vol. 8
