Adevărata smerenie este o taină dumnezeiască: ea este de neatins pentru faptele omenești. Fiind cea mai înaltă înțelepciune, ea pare nebunie pentru înțelegerea trupească. Ea este de netâlcuit pentru cuvântul și limba omenească.
Smerenia este viața cerească pe pământ. Harica și minunata vedere a măreției dumnezeiești și a nenumăratelor faceri de bine ale lui Dumnezeu către om, cunoașterea prin har a Răscumpărătorului, urmarea Lui cu lepădare de sine, vederea adâncului pierzaniei în care a căzut neamul omenesc – iată semnele nevăzute ale smereniei, iată primele trăsături ale acestei cămări duhovnicești zidite de către Dumnezeul-Om.
Smerenia nu se vede pe sine smerită. Dimpotrivă, ea vede în sine multă trufie. Ea se îngrijește să afle toate ramurile acesteia; aflându-le, descoperă că încă au mai rămas foarte multe de aflat. Preacuviosul Macarie Egipteanul a spus că cel mai curat și mai desăvârșit om are în sine ceva trufaș.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Ed. Sophia
