Pe cel care de-a lungul vieţii pământeşti s-a îndeletnicit cu veselii şi desfătări trupeşti, care a petrecut vremea cu prietenii în jocuri şi alte distracţii, care a chefuit la mese alese, nevoia însăşi îl va înstrăina, până la urmă, de felul său obişnuit de viaţă. Va veni vremea bătrâneţii, a bolilor, iar în urma acestora, ceasul despărţirii sufletului de trup. Atunci îşi va da seama omul – însă va fi târziu – că slujirea patimilor şi poftelor este amăgire de sine, că a trăi pentru trup şi pentru păcat înseamnă a trăi fără nici un rost.
Sursa: Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sofia, 2008
