Adevărata smerită cugetare stă în ascultarea și urmarea lui Hristos. „Nimeni să nu vă înșele printr-o prefăcută smerită cugetare” (Coloseni 2, 18), a spus Sfântul Apostol Pavel.
Adevărata smerită cugetare e înțelegerea duhovnicească. Ea este un dar al lui Dumnezeu; ea este lucrarea Harului Dumnezeiesc în mintea și în inima omului.
Este și o „smerită cugetare” după bunul plac al omului: pe aceasta și-o alcătuiește pentru sine sufletul iubitor de slavă deșartă, sufletul amăgit și înșelat de învățătura mincinoasă, sufletul care se lingușește pe sine, sufletul care caută măguliri din partea lumii, sufletul care năzuiește cu totul spre sporirea lumească și spre desfătările lumești, sufletul care a uitat de veșnicie, de Dumnezeu.
Nimic nu este atât de vrăjmaș smereniei lui Hristos ca „smerita cugetare” după bunul plac, care a lepădat jugul ascultării față de Hristos și, săvârșind furt de cele sfinte, slujește satanei sub acoperământul unei fățarnice slujiri lui Dumnezeu. Smerenia cea mincinoasă se vede pe sine smerită: se mângâie în chip caraghios și jalnic cu această vedere amăgitoare, pierzătoare de suflet.
Dacă vom privi neîncetat la păcatul nostru, dacă ne vom strădui să-l vedem în amănunțimea lui, nu vom găsi în noi înșine nicio virtute – nu vom găsi nici smerita cugetare. Cu adevărata smerenie se acoperă adevărata și sfânta virtute; așa își acoperă frumusețea, cu basmaua, fecioara înfrânată; așa se ascunde, prin catapeteasmă, Sfânta Sfintelor de privirile gloatei.
Sfântul Ignatie Briancianinov, Experiențe ascetice, Editura Sophia
