Născută în Alexandria, capitala Egiptului și metropolă a științelor și artelor, Ecaterina era fiica unui nobil bogat (numele ei înseamnă „puritate”). Domnul o înzestrase cu o frumusețe nemaiîntâlnită, toți cei care o vedeau fiind cuprinși de admirație. Mai mult, îi dăruise și o inteligență ieșită din comun. Tânăra a urmat școlile celor mai buni dăscăli și ale celor mai de seamă filozofi. A învățat a tâlcui până și cele mai încâlcite raționamente, precum și sistemele filozofice ale lui Aristotel, Platon și era iscusită în arta retoricii. La doar optsprezece ani ajunsese într-atât de învățată, încât era admirată de cei mai încercați bătrâni. Acestea o făceau dorită de mulți pretendenți, care veneau să o ceară în căsătorie. Ecaterina, simțind însă tainic că fecioria e mai de preț, refuza toate cererile și le spusese părinților săi că avea să accepte ca mire doar un tânăr ce o putea egala ca noblețe, bogăție, frumusețe și înțelepciune.
Mama ei, temându-se că nu avea să găsească un asemenea tânăr, a trimis-o pe fată să ceară sfat de la un sfânt pustnic creștin. Acesta i-a spus Ecaterinei că el cunoștea un astfel de om și că înțelepciunea Acestuia era cu mult mai mare decât se putea crede, fiind obârșia tuturor celor văzute și nevăzute. Omul Acela nu a dobândit această înțelepciune, pentru că o are dintotdeauna. Și noblețea Sa este mai mare decât orice, căci are putere asupra întregului univers și a creat lumea prin puterea Sa. Stăpânul lumii, Început al oricărei înțelepciuni și al oricărei științe, este cel mai frumos dintre fiii oamenilor, căci este Dumnezeu întrupat: Fiul și Cuvântul veșnic al Tatălui, Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră și Care dorește să Se unească cu orice suflet curat. Pustnicul i-a dăruit o icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu purtându-L în brațe pe Hristos prunc. În noaptea ce a urmat, Maica Domnului s-a arătat Ecaterinei, însă Hristos stătea cu spatele și nu voia să o privească, spunând că este urâtă și spurcată, căci se afla încă sub gheara morții și a păcatului. Tulburată peste măsură, Ecaterina s-a dus la pustnic, care a învățat-o tainele credinței și a făcut-o să renască pentru viața cea veșnică prin baia Sfântului Botez. Maica Domnului i s-a arătat iarăși, purtându-L în brațe pe Hristos, Care strălucea de bucurie. „Iat-o de acum strălucitoare și frumoasă, bogată și cu adevărat înțeleaptă – a spus Domnul; acum o primesc ca pe logodnica mea cea preacurată!” Pentru a-i pecetlui logodna cerească, Maica Domnului a pus un inel în degetul fetei, făcând-o să făgăduiască că nu avea să accepte nici un alt mire pe pământ.
Viețile Sfinților pe luna noiembrie, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor
