Lumea nu cuprinde și nu înțelege sfințenia

L.S. Desartovici

Au trecut peste trei veacuri de la martiriul Sfinților Brâncoveni, care prin moarte mucenicească s-au săvârșit la Constantinopol în 15 august 1714, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Șase suflete strălucitoare – care prin sângele mărturisirii au șters orice prihănire – au fost primite atunci în sălășluirile Împărăției cerești și li s-a dat a viețui de-a pururi întru măsură de plinătate a dragostei pentru Dumnezeu și pentru întreaga făptură. Nu ni se cuvine nouă, celor care suntem mici și ne aflăm în lumea aceasta văzută a vorbi despre cei mari – sfinții noștri înaintași care s-au mutat din vremelnicie; pentru că oricât de mari ni s-ar părea a ne fi cuvintele, ele sunt foarte mici. Oare nu este mult și a rosti: „Sfinții Constantin, Ianache, Constantin, Ștefan, Radu și Matei? O, ce taină preamare și adâncă se sălășluiește în aceste cuvinte! Doar prin numirea cu evlavie a acestor oameni sfinți, și ne putem împărtăși cu mult belșug de dar și limpezire lăuntrică. Însă cu ce suntem îndreptățiți întru a grăi către ei? Cu dragostea lui Hristos, căci biruința lor este întru Domnul, iar ei sunt frații noștri, povățuitorii și călăuzele noastre, ajutorul, mângâierea și întărirea noastră.

Până la sfârșitul veacurilor, această lume nu va putea cuprinde și înțelege sfințenia. Și, din această pricină, își va plăsmui propria ei istorie, una părtinitoare, fragmentată și fragmentară, cu nenumărate neajunsuri și, deci, nedreaptă, mincinoasă. Astfel, istoria, ca știință, consemnează felurite evenimente care marchează destinul și desfășurarea în timp a firii omenești, ocupându-se cel mai adesea de efecte și de cauze, însă aproape întotdeauna rămânând întru cele ce sunt exterioare omului lăuntric. Și este firesc ca istoria, făcând din firea omenească obiect al studiului și al dorinței de circumscriere și stăpânire, să nu ne spună nimic despre veșnicia persoanelor care au săvârșit oareșce în istorie. Din această pricină, știința istorică este falimentară în fața veșniciei. Și aceasta este starea ei în mărturisirea adevărului, tocmai pentru că adevărul nu este un obiect, un lucru, ci o Persoană, Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

L.S. Desartovici, Martiriul Sfinților Brâncoveni, Ed. Sophia, 2007