— Din ce cauză a slăbit râvna pentru rugăciune și pentru orice faptă bună, atât în mânăstiri, cât și între mireni?
— Pentru că a slăbit credința în toată lumea. Astăzi, fiecare creștin și călugăr mărturisește că nu se mai poate ruga în prezent cum se ruga în trecut. Numai cu mare silă și osteneală, unii călugări buni și creștini își mențin rugăciunea curată de zi și de noapte. Ceilalți sunt mereu învăluiți de griji, de oameni și de neputințe; iar când ne rugăm, mintea ne este plină de gânduri și răspândire. Având în vedere cele trei atacuri prin care a trecut Mântuitorul pe muntele ispitirii, când L-a ispitit satana, întâi cu lăcomia, al doilea cu mândria și al treilea cu necredința, biruirea oricărui atac este ca „Domnului Dumnezeu să ne închinăm și numai Lui să-I slujim„.
Astăzi este mare ceartă între cele două surori ale lui Lazăr, Marta și Maria, care „și-a ales partea cea bună”. În mânăstiri, ca peste tot, Marta asuprește pe Maria și n-o lasă să se roage mai mult, iar Maria plânge nemângâiată. Dacă vom pune întâi biserica, lauda lui Dumnezeu, adică pe Maria, și apoi ascultarea, lucrul mâinilor, adică pe Marta, atunci toate mânăstirile și bisericile noastre ar înflori și diavolul ar fi izgonit dintre oameni. Iar sporirea duhovnicească a fiecăruia începe de la aceste cuvinte: „Doamne, dă să-mi văd păcatele mele și să nu osândesc pe fratele meu…” (Extras din Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul).
Sursa: Protosinghel Ioanichie Bălan, Părintele Paisie Duhovnicul, Editura Doxologia, 2005
