Mulți cred că dacă ar fi trăit în alte împrejurări ar fi fost oameni mai buni. Bogatului i se pare că opreliștea virtuții este bogăția, săracului – sărăcia, învățatului – știința, celui simplu – simplitatea, bolnavului – boala, celui sănătos – sănătatea, bătrânului – bătrânețea, iar tânărului – tinerețea. Însă aceasta e doar o închipuire și o recunoaștere a înfrângerii morale. Ca și când un ostaș nevolnic ar căuta să se mângâie: „În acest loc voi fi biruit, să fiu trimis altundeva și voi fi viteaz!” Ostașul adevărat este întotdeauna viteaz, fie că rămâne la locul său, fie că este răpus. Dacă Țarul Lazăr ar fi dat bir cu fugiții din Kosovo, ar fi fost socotit un înfrânt; însă pentru că a rămas la locul său până la sfârșit și a căzut, este socotit biruitor.
Adam în Rai și-a pierdut credința; Iov în groapa de gunoi și-a întărit credința. Prorocul Ilie niciodată n-a spus: „Foamea mă împiedică să ascult de Dumnezeu!” Nici Împăratul David n-a spus: „Coroana mă împiedică să ascult de Dumnezeu!”
Sf. Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, 2009
