S-ar putea aduce multe motive, dar primul este următorul: Unii oameni ziceau că Hristos este Ilie, alții că este Ieremia, sau altul din proorocii cei vechi, de aceea a trebuit să se arate lângă Hristos cei mai însemnați dintre trimișii dumnezeiești ai Vechiului Testament, spre a arăta ce deosebire mare este între Domnul și slujitorii Săi, și pentru ca Petru, cu dreptate, să poată avea laudă de la Domnul când L-a numit Fiu al lui Dumnezeu. La acest motiv se mai adaugă și al doilea, că iudeii deseori înfruntau pe Hristos că încalcă Legea și hulește pe Dumnezeu, pentru că El Își însușea vrednicia dumnezeiască, pe care, ziceau ei, nu o merita.
Ei ziceau: „Acest om, care nu păzește sâmbăta, nu este de la Dumnezeu” (Ioan 9, 16); și iarăși: „Nu pentru lucru bun aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru hulă și pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu” (Ioan 10, 33).
Spre a arăta că amândouă învinovățirile proveneau din neștiință, și Hristos era nevinovat de amândouă, adică El nu era nici încălcător al Legii, nici hulitor de Dumnezeu atunci când Se numea pe Sine asemenea cu Dumnezeu, de aceea a trebuit să-L înconjoare cei doi bărbați ai Vechiului Testament, care au strălucit tocmai în aceste două puncte.
Moisi a dat Legea, iar iudeii trebuiau să tacă aici, că Moisi n-ar fi trecut cu vederea ca aceasta să fie încălcată și, desigur, n-ar fi arătat stimă călcătorului Legii și vrăjmașului Dătătorului de Lege. De asemenea, ei trebuiau să știe că Ilie, acest râvnitor pentru cinstea lui Dumnezeu, nu s-ar fi arătat la chemarea lui Hristos, dacă Acesta S-ar fi ridicat împotriva lui Dumnezeu și cu nedreptate S-ar fi numit pe Sine Dumnezeu și deopotrivă cu Tatăl.
Dar este și un al treilea motiv pentru care Moisi și Ilie s-au arătat alături de Hristos. Care este acela? Pentru ca Apostolii să cunoască că El are putere peste moarte și peste viață, de aceea a trebuit să se arate lângă Dânsul Moisi, cel de mult mort, și Ilie, cel ce nu era încă mort (Ilie a fost luat la cer fără a muri).
Încă și alt motiv vede Evanghelistul Luca: Spre a arăta slava crucii și pentru a îmbărbăta și a ridica duhul lui Petru și a celorlalți, care se temeau încă de patima Lui.
Hristos a ales pe cei doi, pe Moisi și pe Ilie, încă și pentru fapta cea bună pe care El mai cu seamă o cerea de la cei care trebuiau să fie lângă Dânsul; pentru că El a zis: „Cel ce voiește să vină după Mine, să-și ia crucea sa și să urmeze Mie” (Matei 16, 24). De aceea a adus acum pe cei doi, care, pentru porunca lui Dumnezeu și pentru poporul cel încredințat lor, au murit de mii de ori. Fiecare din ei și-a jertfit viața, și tocmai prin aceasta au dobândit viața cea adevărată. Și unul și altul s-au împotrivit cu statornicie: unul împotriva egiptenilor, altul împotriva lui Ahav și a altor oameni nemulțumitori și nestatornici.
[…]
Moisi și Ilie au trebuit să se arate și pentru aceea că Domnul a voit ca ucenicii Lui să urmeze râvna acelora în povățuirea poporului, statornicia și tăria lor și să fie plini de iubire ca Moisi și râvnitori ca Ilie și tot la fel să se îngrijească de popor.
Unul dintre ei – Ilie – a suferit foamete trei ani pentru poporul israelit (III Regi 17, 1), iar celălalt a zis: „lartă-le lor păcatele, iar dacă nu, atunci șterge-mă și pe mine din cartea Ta!” (Ieșirea 32, 32).
Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, Predici la duminici si sărbători, Editura Bunavestire
