Trebuie să ne luăm canonul, fie aici în chip vremelnic, fie dincolo pe veci

Sf. Nicodim Aghioritul

Rugăciune, canon, călugăr, monah, pocăință

Frate, trebuie să alegi una din două: ori aici să primești în chip vremelnic canonul păcatelor tale, ori acolo, pentru vecie. Dacă-l primești aici, scapi de cel de acolo; dacă aici nu-l primești, va trebui să-l capeți, fără greș, acolo, și pe vecie. Precum și Gavriil al Filadelfiei scrie în cartea sa Despre Taine: „Cel ce nu s-a supus canoanelor trebuie să fie trimis la scaunele de judecată de dincolo, și va da socoteală de nelegiuirile pe care le-a săvârșit, ca unul ce a încălcat așezămintele sfintei Biserici [rânduite de Dumnezeu].”

Într-adevăr, se iartă păcătosului păcatul, însă nu de-a dreptul, ci socotind că el va împlini canonul și va sta departe de Cuminecare.

Adevărat se iartă păcatul, nu însă și pedeapsa și certarea pentru păcat, cu alte cuvinte canonul, în care se cuprinde și îndepărtarea de la Cuminecare. Fiindcă păcatul lui David s-a iertat și de Dumnezeu, când Natan i-a spus: „Domnul a ridicat păcatul tău”, dar nu s-a iertat și pedeapsa pentru păcatul lui, fiindcă după această iertare el a fost izgonit din împărăția sa de către fiul său, Abesalom.

Adevărat se iartă greșeala păcătosului, dar este nevoie ca acesta să fie pus la încercare și, cu timpul, să fie întărit în harul lui Dumnezeu.

Sfântul Nicodim Aghioritul, Carte foarte folositoare de suflet