Numele împăratului Solomon era vestit și răspândit aproape în toate urechile oamenilor din vremea lui. Lumea întreagă, cu mii de guri și universul întreg, prin mii de limbi, ziceau că este o statuie de Dumnezeu cioplită a înțelepciunii și cea mai minunată și cea mai aleasă creație a mâinii atotputernice a lui Dumnezeu. Sava, împărăteasa Etiopiei, însoțită de numeroasă oaste, a vrut să meargă la Ierusalim, unde era tronul lui Solomon ca să se încredințeze mai bine de ceea ce auzise despre faima lui. Mergând acolo, ca să-i arate dărnicia sufletului ei împărătesc, i-a dăruit unele flori, care nu se găseau în împărăția lui Solomon; iar ca răsplată a primit de la el o carte foarte frumoasă de astrologie, prin care putea cineva să cunoască însușirile cele mai ascunse ale cerului și ale stelelor.
Cât de mult preînchipuie istoria lui Solomon și a împărătesei Sava sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului! Solomon preînchipuie pe Împăratul împăraților și Domnul Dumnezeul Atotputernic, a Cărui nemărginită înțelepciune s-a răspândit în toate existențele pământești și cerești, văzute și nevăzute:
„Pe toate cu înțelepciune le-ai făcut” (Psalmi 103, 25).
Împărăteasa Sava preînchipuie pe împărăteasa cerului și a pământului, stăpâna îngerilor, dumnezeiasca fiică Maria, care sculându-se s-a dus și a plecat din locul ei de naștere de la casa părintească; nu s-a dus însoțită de ostași înarmați, ci de fecioare purtătoare de făclii:
„Se vor aduce împăratului fecioare în urma ei; vor fi aduse în templul împăratului întru bucurie și veselie” (Psalmi 44, 16-18).
Fecioara se duce în casa tainicului Solomon, în templul lui Dumnezeu. Și iată îi aduce în dar flori, adică trup omenesc, care ca floarea se veștejește:
„Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori.” (Psalmi 102, 15)
Îi aduce în dar trup care nu se găsea în Împărăția cerească a lui Dumnezeu, pentru că în cer sunt lucruri cu totul imateriale și nestricăcioase. În schimbul darului său, Fecioara ia de la Dumnezeu cartea harului dumnezeiesc, cu ajutorul căreia omul se urcă ușor în cer, în paradisul desfătării. O, binecuvântat ceas, în care intrând Fecioara în templul lui Dumnezeu, ne conduce spre harul dumnezeiesc! O, plină de haruri zi în care Tatăl cel mai înainte de veci primește în propria casă pe fiica Lui, Fiul pe Maică și Preasfântul Duh pe mireasă!
Ilie Miniat, Didahii și predici, Ed. Bunavestire, 1995
