Aceasta nu este o stare de nebunie când omul fără să gândească face ceva de ce nu are nevoie și ce este peste puterile lui, ci atunci când omul cu adevărat găsește posibilitatea de a sluji lui Dumnezeu. Atunci când omul caută voia lui Dumnezeu și află această voie a lui Dumnezeu prin ascultare, prin binecuvântare, prin împrejurări. Atunci când omul caută voia lui Dumnezeu și află această voie a lui Dumnezeu prin ascultare, prin binecuvântare, prin împrejurări. Atunci când omul trebuie să aibă încredere în Dumnezeu și să creadă că Dumnezeu îl va ajuta în inițiativele sale, în planurile sale, dacă acestea îi sunt plăcute lui Dumnezeu.
Iar atunci când omul spune: „Dar cum voi face aceasta? Nu-mi vor ajunge puterile. Nu-mi va reuși acest lucru. M-am obișnuit să trăiesc într-un mod diferit” – această milă de sine, o milă de sine păcătoasă, aceasta, cum să spun, îl ascunde pe om din fața lui Dumnezeu și acesta, desigur, nu este în stare să-și ducă crucea.
