Să întrebăm pe întâistătătoarea relelor, care este lăcomia pântecelui, ușa patimilor: de unde se naște și care sunt nepoții ei, cine e cel ce o zdrobește pe ea și cine cel ce o nimicește cu desăvârșire?
Iar ea ne răspunde: „Cum vă sârguiți să vă despărțiți de mine? Că și eu am fost legată de firea voastră. Ușa mea e conținutul bucatelor, pricina nesăturării este obișnuința, temeiul patimii mele este obiceiul vostru care mi-a luat înainte, nesimțirea sufletului și neaducerea aminte de moarte. Și de ce cereți să aflați de la mine numele nepoților mei? Îi voi număra și se vor înmulți mai mult decât nisipul mării. Totuși ascultați pe cei întâi născuți ai mei și pe cei mai iubiți, cum se numesc: fiul meu cel întâi născut este slujitorul curviei; al doilea este cel al învârtoșării inimii; al treilea e somnul. Apoi din ei pornește o mare de gânduri; valuri de întinăciuni, adânc de necurații neștiute și negrăite. Fiicele mele: lenea, vorba multă, îndrăzneala, râsul, glumele, împotrivirea în cuvânt, nesimțirea, fala, cutezanța, iubirea de podoabe, cărora le urmează rugăciunea întinată și gândurile împrăștiate, cărora le urmează deznădejdea cea mai cumplită dintre toate.
Pe mine mă războiește amintirea păcatelor și gândul morții. Dar nimic nu mă desființează cu totul din oameni. Cel ce a dobândit pe Mângâietorul se roagă Acestuia împotriva mea. Și Acesta, înduplecat, nu mă lasă să lucrez în chip rodnic. Iar cei ce nu L-au gustat pe Acela, cer să se îndulcească numaidecât cu dulceața mea. Pe aceasta o biruiește bărbăția. Și cel ce a biruit-o, e vădit că se grăbește spre nepătimire și spre neprihănirea cea mai deplină.”
Sfântul Ioan Scărarul, Scara dumnezeiescului urcuș, în Filocalia, vol. 9, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă
