Sfântul Apostol Iacob ne răspunde: „Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea; iar răbdarea să-și aibă lucrul ei desăvârșit, ca să fiți desăvârșiți și întregi, nelipsiți fiind de nimic” (Iacob 1, 2-4).
Ispitele sunt pentru întărirea credinței noastre. Sunt îndemnuri de a ne lepăda de păcat și momente de conștientizare a stării noastre de păcătoșenie. Sunt un semn că încă nu ne-am împotrivit păcatului până la sânge:
„În lupta voastră cu păcatul, nu v-ați împotrivit încă până la sânge. Și ați uitat îndemnul care vă grăiește ca unor fii: Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului, nici nu te descuraja, când ești mustrat de El. Căci pe cine îl iubește Domnul îl ceartă, și biciuiește pe tot fiul pe care îl primește.” (Evrei 12, 5-7)
Ispitele au ca scop fortificarea noastră duhovnicească. Iată ce spune Sfânta Scriptură:
„Ispitele nu sunt lecuire pentru cel trufaș, că buruiană rea s-a înrădăcinat în inima lui.” (Isus Sirah 3, 27)
„Pe cel care se teme de Domnul, nu-l va întâmpina răul, fără numai ispita și iarăși îl va izbăvi.” (Isus Sirah 33, 1)
„Nu v-a cuprins ispită care să fi fost peste puterea omenească. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va îngădui ca să fiți ispitiți mai mult decât puteți, ci odată cu ispita va aduce și scăparea din ea, ca să puteți răbda.” (I Corinteni 10, 13)
„Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lămurit făcându-se va lua cununa vieții, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce Îl iubesc pe El.” (Iacob 1, 12)
În definitiv, ispitele vin pentru a ne învăța smerenia.
IPS Andrei Andreicuț, Arhiepiscopul Alba Iuliei, Cuvintele Bătrânilor, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004
