Odată mă aflam într-o situație dificilă și de aceea am mers la Stareț ca să-i cer ajutorul. Starețul mi-a deschis îndată și m-a băgat repede înăuntru. M-a pus să stau lângă sobă și fără să se grăbească a început să-mi facă un ceai. A pus apă în ibric și și-a făcut Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus plantele în ibric, și-a făcut din nou Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!” A pus ibricul pe foc și și-a mai făcut odată Cruce spunând: „Slavă Ție, Dumnezeule!”. Trecuse destul timp fără să-mi spună niciun cuvânt. Eu îl urmăream și am început să mă enervez de „nepăsarea” lui, pentru că pe mine mă ardeau ale mele. Când a fost gata ceaiul, l-a pus într-o cană și mi-a dat-o. Apoi m-a privit cu acea privire nevinovată și plină de compătimire și foarte liniștit m-a întrebat ce am și pentru ce sunt tulburat. Atunci eu, așa nervos și agitat cum eram, am început să-i spun problemele mele atrăgându-i atenția că lumea afară are multe necazuri. Atunci Starețul a zâmbit, a băut o înghițitură din ceaiul lui și mi-a spus cu multă seninătate: „Ei, și de ce te neliniștești? Te va ajuta Dumnezeu”. Auzind aceste cuvinte m-am mâniat încă și mai mult și cu îndrăzneala pe care o aveam față de el pentru că îl și iubeam mult, i-am spus: „Bine, Gheronda, Dumnezeu ajută o dată, ajută de două ori. Dar, oare, este dator să ajute mereu?” Atunci m-a privit cu seriozitate și mi-a spus ceva care m-a trăsnit pur și simplu: „Da, este dator.” Siguranța cu care a spus aceste cuvinte era atât de mare și era atât de vădit că aceasta o știa direct de la Dumnezeu, încât dintr-o dată toate s-au schimbat înlăuntrul meu. Mi-a dispărut acea stare de nervozitate, m-am liniștit și în sufletul meu s-a așternut o pace adâncă. Aveam însă numai o nedumerire pe care i-am spus-o Starețului: „Bine, dar de ce Dumnezeu este dator să ne ajute?” Iar răspunsul pe care mi l-a dat numai cineva care se simte copil al lui Dumnezeu și are îndrăzneală la El ar fi putut să-l dea: „Dumnezeu ne-a făcut și ne iubește ca pe niște copii ai Săi, de aceea se interesează de noi și simte nevoia să ne ajute.”
Sfântul PAISIE AGHIORITUL – Mărturia domnului Tamiolakis Elefterie din Creta
