A plânge în post pentru noi, pentru păcatele noastre, este mai mult sau mai puțin caracteristic firii noastre, iar a ne bucura, a ne învinge sinele nostru, firea noastră infectată de păcat și a ne bucura este, desigur, mult mai complicat. De aceea de Paști trebuie să priveghezi mai mult, nu să te relaxezi, să-ți permiți ceva, așa cum s-a format stereotipul. Căci pentru bucurie trebuie să lupți.
Avem binecuvântarea să ne bucurăm, pentru că avem motiv să ne bucurăm – biruința asupra morții. Bucuria Învierii Domnului îi atinge pe acei oameni care măcar puțin s-au nevoit în timpul postului. Domnul îl va mângâia pe acel om s-a nevoit într-un fel pentru El.
