Colindători din satul Benia la Mănăstirea Putna

E bine de știut că nu puține dintre colinde au o vechime tot atât de mare ca și creștinismul nostru și că ele au fost alcătuite de oamenii care cunoșteau bine Sfintele Scripturi, fie că erau preoți, fie dascăli, fie cântăreți de strană, fie țărani știutori de carte sau atenți la citirile din biserică. Colindele nu sunt altceva decât rostirea populară a unor lecturi biblice care s-au întâlnit cu harurile poetice și muzicale ale unor făurari de frumusețe. Departe de a fi niște simple versete versificate, ele sunt opere profund originale, dar originalitatea lor are grijă să se țină cât mai aproape de izvorul care a inspirat-o, adică de credința cea adevărată, așa cum credința însăși se sprijină, la rândul ei, pe izvoarele biblice.

Prin întrupare, Fiul lui Dumnezeu a devenit oaspetele pământului, dar colindele noastre îl aduc în aria și-n văzduhul neamului românesc, acesta devenindu-i gazdă. Betleemul nu mai e acolo, departe, în Palestina, ci undeva pe aici, pe-aproape, dincolo de marginea satului:

La Vitleem colo jos
Cerul arde luminos:
Preacurata
Naște astăzi pe Hristos.

Valeriu Anania, Cartea deschisa a Împărăției. De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii, Ed. Polirom, Iași, 2011