Roata mare se învârtește mai încet, dar ajunge roata mică, care se învârtește mai repede. Cu cât roata este mai mare, cu atât și învârtitura ei este mai înceată, din care cauză face și mai puțin zgomot; cu cât însă roata este mai mică, cu atât învârtitura este mai repede și zgomotul său mai mare. Acest fapt se potrivește și lucrurilor, și oamenilor.
Roata sau cercul cel mai mare din sufletul omului este Dumnezeu.
Marginile lui nu se pot vedea; iar din cauza mulțimii și a gălăgiei roților celor mici, nu se poate auzi nici umbletul Lui. Însă în clipa în care toate roțile cele mai mici din sufletul omului se liniștesc și încetează, sufletul se oglindește în nemăsurata roată dumnezeiască, în care se cuprinde cerul și pământul. Iar în timpul acestei viziuni, pe cât de rară, pe atât de neașteptată, sufletul simte o bucurie de nespus.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături despre bine și rău, Editura Sophia, 1999
