Cei mai mulți care vorbesc de rău sunt in iad!

Arhim. Arsenie Papacioc

Nu mai vorbiți unul despre altul de rău! Vorbiți numai de bine! Să știi că după cuvintele tale te va judeca. Sau după cuvintele tale te vei bucura! Că este o foarte mare rușine să vorbești de rău pe fratele tău de drum, în luptă cu același dușman nesuferit, diavolul!

Este foarte mare darul să ai pe cineva lângă tine! În iad este o mare fericire, cum zice Sfântul Macarie, când se vede unul cu altul. Căci zice: „În orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri și te vei ruga pentru dânșii, se mângâie puțin!”

Iar Avva Macarie l-a întrebat: „Care este mângâierea și care este chinul?” I s-a răspuns: „Pe cât este departe cerul de pământ, atât este focul de dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului și nu este cu putință să se vadă cineva față către față, ci fața fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci, când te rogi tu pentru noi, din parte vede cineva fața celuilalt! Aceasta este mângâierea noastră!” Auzi ce bucurie?

Acum, când suntem tovarăși de drum toți, ne urâm unul pe altul? Ai în traistă un lucru bun, care ține de foame, și celălalt nu are, și tu mergi cu el și nu-i dai și lui? Îi dai șarpe? Îi dai răutate? Vă dați seama cât de mult se greșește în fața lui Dumnezeu, pentru că nu prețuim faptul că suntem împreună? Vorbiți-vă de bine!

Spuneam și sunt foarte convins, că în iad sunt cei mai mulți care vorbesc de rău. Vorbesc de rău și se motivează: „Ce, numai eu vorbesc?”, „Da’ ce, eu n-am dreptate?”

Nu! N-ai dreptate! Și ce te interesează că vorbește acela de rău? Că poate dracul vorbește prin acela! Tu ai venit la mănăstire pentru bine­cuvântare! Ai venit la mănăstire ca să te înfrățești! Ați văzut frățiile voastre – dacă ar fi cu putință să vedeți -, îngeri certându-se? Îngeri vorbind de rău pe alți îngeri? Și noi, călugării, suntem îngeri ai pământului! Suntem cin îngeresc! Suntem dincolo de lume, în lume fiind! Sigur că da. Iubiți-vă! „Eu v-am spus vouă!” Vă privește.

Sfântul Grigorie de Nazianz spune că pentru orice cuvânt în plus dăm răspuns! Cu atât mai mult pentru orice cuvânt rușinos! Și zic și eu mai departe cu atât mai mult de orice cuvânt ucigător. Căci, a vorbi de rău pe aproapele tău, te încadrează în canonul de  ucidere! Ucidere cu îngăduință, că ai vorbit numai de rău! Vorbiți-vă de bine!

Ați observat, frățiile voastre, că criteriul de mântuire în Evanghelie este iubirea? După asta ne va judeca: „De ce n-ați iubit?” Ați observat, atunci când se citesc Evangheliile cum repetă mereu Dumnezeu: „Iubiți-vă! Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiți unul pe altul… Să vă iubiți cum v-am iubit Eu! Să vă iubiți!”

Măi, fraților, ne întrebăm de ce oare nu iubim. De ce? Stăm așa întâmplător? Mergem în virtutea inerției? Adică a venit ziua de azi, vine și ziua de mâine… Dar, auziți: veți fi obligați și certați și judecați – și eu și toți -, dacă vorbim de rău în loc să binecuvântăm pe frații noștri. Iată, acesta este lucrul de mare importanță: a nu vorbi de rău!

Știți că părintele acela din Pateric, care era considerat mai lenevos în mănăstire, îmbolnăvindu-se, a venit la el toată mănăstirea și cu starețul; și el era vesel. Și i-a spus starețul: „Ești vesel, frate, dar ai fost cam lenevuț!” Și el a răspuns: „Așa este preacuvioase! Dar n-am vorbit de rău pe nimeni! N-am judecat! Și  dacă n-am vorbit de rău, Cel care judecă ne-a spus: Să nu judeci, să nu vorbești de rău pe nimeni, că nici Eu nu te judec pe tine! Să nu mă judece nici pe mine Hristos, că nici eu n-am vorbit de rău pe nimeni!”.  Și știți ce-a zis starețul? „Mai mult decât noi ai făcut!”

Da! Pentru că este o mare luptă interioară. Deci, care este obiectivul? Să ne cucerim pe noi înșine! Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbești de rău și să iubești! Da, este posibil!

Arhim. Arsenie Papacioc, Convorbiri duhovnicești, vol. I

Distribuie