Sfântul Coprie a fost preot în părțile Egiptului, tămăduind felurite boli ale oamenilor și izgonind duhurile cele viclene.
Și iată a venit un om mirean, purtând un vas cu nisip, și stătea la ușa chiliei. Iar frații l-au întrebat pe Bătrân: „Pentru ce s-a adus nisipul acela?” Iar bătrânul a răspuns: „Nu se cădea mie, fiilor, ca să vă spun vouă lucrul acesta, ca să nu mă arăt că mă slăvesc în deșert. Însă spre folosul vostru voi spune lucrurile lui Dumnezeu, pe care El a binevoit a le săvârși prin noi, păcătoșii. Pământul satului aceluia era cu totul neroditor și din grânele cele semănate abia se aduna sămânța. Că un vierme mânca spicele mai înainte de coacerea lor. Și oamenii satului aceluia erau toți închinători la idoli. Iar noi, ajutându-ne harul lui Dumnezeu, pe toți i-am adus la sfânta credință și i-am botezat. Iar după ce s-au făcut creștini ne-au cerut să ne rugăm lui Hristos Dumnezeu ca să dea pământului lor bună aducere de roadă. Și am zis către ei: Noi putem să ne rugăm, numai credința voastră să fie neîndoită în Dumnezeu. Iar ei, spunând că au credință tare, au luat în sânul lor nisip din pământul acesta, în care umblă picioarele noastre cele păcătoase. Și m-au rugat pe mine ca, în numele Domnului, să le binecuvântez nisipul. Și eu am zis către ei: După credința voastră să fie vouă! Și ei, ducându-se, au amestecat nisipul acela cu sămânța grâului lor și l-au semănat în țarină. Și s-a făcut atât de mare îndestulare de roade, încât niciun pământ din aceste părți ale Egiptului nu poate să facă o aducere de roade ca aceea. Deci, din acea vreme, în toți anii, lucrătorii de pământ vin la noi și, luând nisip de aici, îl aduc la noi ca să-l binecuvântăm; și credința lor nu este în zadar, pentru că totdeauna adună rod îndestulat”.
Proloagele, în fiecare zi împreună cu Sfinții, Vol. 2, Ed. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2011
