Vezi-ți de sineți și taci ca mortul în groapă

Protos. Vichentie Mălău

Pentru ce nu te ții de învățătura Sfintei Evanghelii, care spune așa: „Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va trage pe el Tatăl”? Deci, pe fiecare om, dacă nu-l trage și nu-l mișcă Duhul Sfânt, el rămâne împietrit ca Faraon, căruia Dumnezeu anume i-a împietrit inima ca să facă minuni prin el, să se proslăvească prin împietrirea lui.

Așa face Dumnezeu cu fiecare om. Nu-l cheamă când vrei tu, ci când vrea El. Degeaba te frămânți, că gândurile lui Dumnezeu nu-s ca ale noastre.

A mia oară îți spun, nu te frământa degeaba. Vezi-ți de sineți necurmat și numai de sineți, că altfel te pui contra lui Dumnezeu. Ai jurat răbdare? Rabdă! Nu căuta ce fac alții. Și apoi Dumnezeu voiește să-ți cauți de sineți. Ce vrei? Cu forța să mântuiești pe om? Ai uitat ce i-au făcut Sfântului Simeon? Cum l-au dat călugării afară din mănăstire? Rabdă deci. Nu te pune contra lui Dumnezeu. Caută-ți de tine însăți. Căutând la ce fac alții, greșești. Nu te rătăci vrând să îndrepți pe alții.  Vezi-ți de tine, că pentru tine ai jurat. Are Dumnezeu grijă de fiecare.

Sunt foarte mâhnit că nu ții seamă de sfaturile ce ți s-au dat de mii de ori. N-au făcut așa toți cei ce s-au făcut sfinți, ci și-au căutat numai și numai de sine și de sufletul lor, și i-au lăsat pe toți în pace, ca să-i mântuiască Dumnezeu când o vrea El.

Ai făcut păcat mare că ai raportat pe toate. N-a făcut Domnul așa cu cei ce L-au răstignit, ci S-a rugat Tatălui să-i ierte că nu știu ce fac.

Degeaba te mânii mereu pe mine că te mustru și fug, căci eu înțeleg Evanghelia mult mai adânc ca sfinția voastră. Ți-am spus că ai să ieși rău, căci calci Evanghelia. Nicăieri nu vei putea sta și să ai pace și să te mântuiești, de nu vei tăcea ca mortul și să rabzi până la sânge. Căci de te ocupi să mântuiești pe alții, te uiți pe tine.

Dumnezeu are să-i mântuiască când vrea El, nu când vrei sfinția ta. De nu vei asculta ce-ți spun, totdeauna vei greși de moarte și nu vei mai avea pace cu nimenea. Care ți-i smerenia dacă raportezi (dacă pârăști)? N-o văd! Ți se pare că faci bine ceea ce faci, dar nu!, nu!, nu!, ci greșești de o mie de ori. Eu niciodată nu aprob și nu voi face ce faci ca să tragi cu forța lumea la Dumnezeu.

Supără-te cât vrei, dar acesta e adevărul adevărat. Caută-ți de tine și taci ca mortul în groapă. Cuvintele acestea sunt ale lui Dumnezeu, nu ale mele, și sunt de aur. Și nu numai că-ți dau sfat să le păzești, dar eu necurmat le păzesc cu mare frică și sfințenie, căci altfel sunt pierdut.

Aceasta este ultima mea învățătură ce-ți pot da ca slugă a lui Dumnezeu. De câte ori raportezi, de atâtea ori calci Evanghelia care îți arată pe Domnul răstignit.

Grozav de greșit înțelegi Scriptura Sfântă. Mata ești rătăcită cu totul. Și dacă nu vei răbda, ai să cazi în grele păcate la care nici nu visezi. Căci Dumnezeu are să te coboare să-ți vezi de sineți. Și de va voi Dumnezeu, o să trăim și o să vedem și aceasta. Să nu uiți asta, că mai dinainte ți-am spus.

Sfinții Apostoli Iacob și Ioan s-au dus, trimiși de Domnul, într-un sat ca să cumpere de mâncare pentru toți sfinții apostoli. Și când   s-au dus acolo, văzându-i că-s evrei, nimeni n-a voit să le vândă nimic. Și ei, mâniindu-se, au venit și I-au raportat Domnului Iisus, rugându-L să le dea voie ca să ceară, ca și Ilie, foc din cer și să ardă satul acela. Însă Domnul le-a zis: „Voi greșiți tare mult, căci Fiul Omului n-a venit să piardă lumea, ci să o mântuiască”. Și o mântuiește cum vrea El!

Uite exact așa cauți și mata când raportezi și tragi cu forța lumea la Dumnezeu. Greșești mult, faci păcat mare. Caută-ți de sine, de o mie de ori îți spun, că te prăpădești cu sufletul. Rabdă, rabdă, rabdă și iar rabdă! Îți trebuie multă, multă umilință și supunere tuturor că ți-ai ridicat toată mănăstirea în capul sfinției tale prin raport și ai rupt dragostea cu soborul. Închei zicând: Dacă toată viața sfinției tale nu te vei hotărî ca pe toți și pe toate să-i crezi sfinți și sfinte, nu te poți mântui și degeaba mai stai în călugărie.

Eu cred din inimă mereu că toți sunt sfinți și sfinte și că Dumnezeu îi mântuiește și îi sfințește așa cum eu nu pot pricepe, nici sfinția ta!

Arhim. Ioanichie Bălan, Chipuri de călugări îmbunătățiți, vol. 2, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2009

Distribuie