Odată, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, m-am pomenit într-un loc pustiu împreună cu încă doi bărbați necunoscuți. La un moment dat, ei s-au retras într-o parte și au început să se sfătuiască. M-a cuprins neliniștea; din comportarea lor am simțit primejdie. În acea clipă m-am rugat Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni:
„Părinte Nicolae, ajută-mă! Viața mea este amenințată de o primejdie: aceștia doi au pus ceva la cale împotriva mea.”
Și deodată, la o depărtare de douăzeci-treizeci de metri, a apărut un bătrânel, îmbrăcat în alb. Ei l-au zărit și cu cuvintele: „Să mergem, nu avem ce căuta aici”, au plecat.
Iată încă o întâmplare de acum câțiva ani. Veneam cu trenul electric din Petergof pentru un botez. Trebuia să cobor la stația „Aeroport”. Și iată, în momentul când trenul se apropia de peron, eu am întins mâna după geanta în care se aflau toate cele trebuincioase pentru Taină. Însă aceasta dispăruse. Se pare că o uitasem pe banca din stația Petergof. Ce vrei, memorie bătrânească!… Am fost nevoit să mă întorc. M-am adresat cu o rugăciune Sfântului Nicolae, ca să păstreze geanta neatinsă și în același loc. Când am coborât la stația „Noul Petergof”, geanta mea se afla neatinsă, pe aceeași bancă.
Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2004