Sunt aproape două mii de ani de la Răstignirea și Învierea Domnului. Cum suntem noi implicați în acest Eveniment? În ce fel viața veșnică a Celui înviat, Care nu mai moare, devine viața noastră veșnică? Cum biruința lui Iisus Hristos asupra morții ne eliberează de moarte? Cum ne-o putem asuma, adică cum să o facem să fie a noastră, pentru ca învierea Sa să devină învierea noastră, pentru ca unirea Sa cu Tatăl să devină împăcarea noastră cu Dumnezeu, pentru ca viața Sa să devină viața noastră?
Răspunsul ne este dat în Simbolul Credinței, printr-o singură frază:
„Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.”
Botezul este acela care face actuale și prezente moartea și Învierea lui Hristos. Prin botez suntem uniți cu moartea Sa, pentru a participa la Învierea Sa. Botezul este acela care ne face o mlădiță a lui Hristos Cel înviat, adică ne altoiește pe El.
Altoirea constă în a permite unei plante fragile, care nu ar putea crește singură în pământ, să se lipească de un suport, de o plantă viguroasă ce se numește port-altoi. La fel lucrează și Botezul. Seva lui Hristos Cel înviat, adică Sfântul Duh, Care odihnește asupra Lui și este în El, trece în noi și ne hrănește cu Viața lui Hristos Cel înviat, adică cu viața lui Dumnezeu care este plinătate.
Viu este Dumnezeu. Catehism Ortodox, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2009
