Este cu putinţă ca, nu numai în cinci zile, ci chiar într-o clipită să ne schimbăm întreaga viaţă. Spune-mi: ce poate fi mai rău decât un tâlhar ucigaş de oameni? Nu este aceasta răutatea cea mai de jos? Şi totuşi acela a ajuns numaidecât la culmea virtuţii şi a intrat chiar în Rai, fără a avea nevoie de zile, nici măcar de jumătate de zi, ci doar de o scurtă clipă. Deci este cu putinţă să ne schimbăm dintr-odată şi să ne transformăm din tină în aur. Este lesne schimbarea, liberă de orice necesitate, pentru că virtutea şi răutatea nu le avem din fire. Căci zice: „De veţi vrea şi Mă veţi asculta, veţi mânca bunătăţile pământului”. Vezi că este nevoie doar de voinţă? Dar nu voinţă obişnuită, cum au cei mai mulţi, ci voinţă puternică. Ştiu că toţi vor să zboare către cer chiar acum, dar această dorire trebuie arătată prin fapte. Şi negustorul vrea să se îmbogăţească, dar nu se opreşte la dorinţa din mintea sa, ci îşi pregăteşte o corabie, adună corăbieri, cheamă un cârmaci şi echipează corabia cu toate cele de trebuinţă; se împrumută cu aur, străbate marea şi merge în pământ străin; îndură multe primejdii şi are parte de toate celelalte pe care le cunosc cei care călătoresc pe mare. O astfel de voinţă trebuie să arătăm şi noi. Căci şi noi plutim într-o corabie, dar nu de la un ţărm la altul, ci de pe pământ la cer.
Sursa: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan
