Mitropolit Antonie Pakanici

Trândăvia este singura patimă care este statică în manifestarea sa. Aceasta, dacă ne putem exprima astfel, „îngheață” puterile lăuntrice ale sufletului și suprimă în om capacitatea de a dobândi harul Sfântului Duh. Anticamera trândăviei este păcatul întristării. Întristarea cea bună...

Mândria, spre deosebire de alte patimi, este cea mai grea de recunoscut. De obicei, omul mândru nu-și vede neputința. Sfinții Părinți numesc mai multe semne prin care această patimă poate fi identificată. Primul semn este sentimentul constant de indignare...

Patima slavei deșarte este năzuința spre o slavă omenească efemeră și inutilă. Ea este opusă năzuinței fiecărei creaturi de a-L lăuda pe Creatorul său. Această patimă este rezultatul egoismului extrem și al necredinței, atunci când omul afectat de păcat,...

Mânia, la baza ei, este o capacitate legitimă și necesară pentru om. Înainte de căderea în păcat, partea irascibilă a sufletului ajuta la depășirea posibilelor ispite. Astfel, Eva ar fi putut îndepărta propunerea lingușitoare a șarpelui. Așa cum ne învață...

Spre deosebire de lăcomia pântecelui și desfrânare, care sunt legate de natura trupului, iubirea de argint nu este legată direct de firea omului. Dar în timpul vieții pământești, fiecare dintre noi se confruntă cu problema dobândirii bunurilor materiale. Sfinții Părinți...

Desfrânarea este folosirea distorsionată a puterilor trupului în căutarea satisfacerii propriilor dorințe. Este urmărirea plăcerii pur fizice, grosolane. Dacă în căsătorie – uniunea de iubire sfințită de Biserică – soțul și soția sunt uniți în gânduri, sentimente și voință,...

Cauzele lăcomiei pântecelui sunt excesele în consumul de alimente și îndulcirea pătimașă cu gustul acestora. Din greaca veche, „gastromarghia” se traduce prin zgârcenie, poftă, trufie sau chiar nebunie a membrelor. Sfinții Părinți considerau că lăcomia pântecelui, într-un fel, dă naștere...