Chilia Sfântului Daniil Sihastru, peșteră, stâncă, Mănăstirea Putna

După cinci ani de ucenicie în Mănăstirea Sfântului Nicolae din Rădăuți, tânărul ostaș al lui Hristos s-a făcut călugăr, primind numele marelui proroc și împărat David. Era întru toate ascultător cuvioșilor părinți, având ca dascăl și părinte duhovnicesc pe mult nevoitorul și purtătorul de Dumnezeu Sfântul Ierarh Leontie de Rădăuți.

Acest tânăr monah David era foarte râvnitor în nevoința vieții călugărești. Cel mai mult iubea liniștea, postul și rugăciunea. Zilnic nu gusta nimic până la asfințitul soarelui, iar uneori postea desăvârșit câte trei și chiar cinci zile și se hrănea numai cu legume și ierburi. La biserică zăbovea ziua și noaptea ca o candelă mereu nestinsă. Încă și la chilie dormea puțin pe un mic scăunel, mereu veghind și cugetând la cele dumnezeiești. Iar dintre cărți, cel mai mult iubea Psaltirea pe care o știa pe de rost și o repeta zilnic.

Așa nevoindu-se câțiva ani de zile, Cuviosul David s-a făcut vas al Sfântului Duh, învrednicindu-se de darul preoției și al facerii de minuni. Mulți bolnavi alergau la smeritul ieromonah David și se vindecau de suferințele lor. Alții veneau să-i ceară sfat, că era foarte înțelept în cuvânt și înaintevăzător, iar alții veneau să-i mărturisească păcatele, că ajunsese cuviosul vestit duhovnic în părțile de nord ale Moldovei.

Simțindu-se chemat de Duhul Sfânt la viața pustnicească, a îmbrăcat mai întâi marele și îngerescul chip al schimniciei, schimbându-și numele din David în Daniil. Apoi, tăinuindu-se de lume, s-a retras singur în adâncul codrilor pe valea pârâului Secu-Neamț, cu puțin înainte de anul 1450, unde s-a nevoit 14 ani în aspre osteneli călugărești. Apoi s-a retras în nordul Moldovei, aproape de Mănăstirea Putna. Aflând o stâncă mare în apropiere, și-a săpat cu dalta o mică chilioară în peretele stâncii, cât să poată încăpea. Alături și-a scobit o altă încăpere, drept paraclis de rugăciune. În această stâncă s-a nevoit Cuviosul Daniil în plăcere de Dumnezeu mai mult de 20 de ani.

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005