Precum doctorul iscusit, cu cât cercetează mai mult firea ierburilor, cu atât află doctorii mai potrivite împotriva bolilor trupești, tot așa și creștinul cucernic, cu cât cunoaște mai mult învățăturile lui Dumnezeu, cu atât mai mult află leacuri și mai potrivite împotriva patimilor sufletului său. Pentru aceasta Domnul Iisus a poruncit iudeilor să cerceteze dumnezeieștile Scripturi, fiindcă ele cuprind mărturii despre Dânsul:
„Voi cercetați Scripturile, căci socotiți că în ele aveți viață veșnică. Și tocmai ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine” (Ioan 5, 39).
Evanghelia de astăzi spune:
„trecând Iisus dincolo în ținutul gherghesenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciți, care ieșeau din morminte și erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea.”
Demonii au cunoscut și au mărturisit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Au strigat acestea fiindcă s-au înfricoșat ca nu cumva Hristos, cu puterea Dumnezeirii Sale, să-i trimită în chinurile iadului. Căci nu numai cei care au murit fără să fi primit credința în Hristos, și păcătoșii cei nepocăiți, ci nici chiar demonii n-au primit încă osânda definitivă, până acum, ci așteaptă și ei ziua cea înfricoșată a Judecății. Deci cât de înfricoșată este osânda veșnică, dacă și demonii, temându-se de ea, vor mai degrabă să petreacă cu porcii în necurățenie.
Patriarhul Justinian Marina, Tâlcuirea Evangheliilor și Cazanii la toate Duminicile, 1973
