Fraților! Care este scopul vieții noastre pe pământ? Acela ca, după ce am fost supuși la tot felul de necazuri și răutăți pământești și după ce am sporit, puțin câte puțin, în virtute cu ajutorul harului pe care l-am primit prin Taine, să adormim, în ceasul morții, în Domnul, găsind în El odihnă sufletului nostru. De aceea cântăm: „Odihnește, Doamne, sufletul adormitului robului Tău“. Odihna pe care i-o dorim adormitului este o încununare a tuturor dorințelor și pentru aceasta ne rugăm lui Dumnezeu. Atunci nu este oare lipsit de rațiune să ne întristăm atât când moare cineva? „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28), zice Domnul. Răposații noștri, cei ce s-au săvârșit creștinește, răspund chemării Domnului și își găsesc odihna. Atunci de ce să ne întristăm?
Sursa: Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005
