La mijlocul anilor ’80, un creștin rus a avut prilejul să se afle într-o biserică ortodoxă din orașul Tașkent. Acolo a văzut un musulman care cu mare evlavie și neîncetat se închina și aprindea lumânări în fața icoanei Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni. Tot acolo, lângă icoană, între ei s-a înjghebat o discuție și musulmanul i-a împărtășit minunea pe care a săvârșit-o cu el Sfântul Nicolae.
Într-o noapte de iarnă mergea prin stepă spre un sat îndepărtat când, deodată, chiar lângă el, a auzit un urlet de lup. În câteva minute s-a văzut înconjurat de o haită de lupi. În disperare, musulmanul a strigat:
„Dumnezeule rusesc și Nicola, ajutați-mă!”
Și deodată a început să sufle un vânt puternic și s-a pornit o vijelie. Ea a năvălit asupra lupilor și, ridicându-i în vârtej, i-a dus în stepă. Când vântul s-a potolit, musulmanul a văzut lângă el un bătrânel cărunt, care i-a zis: „Caută-mă în biserica rusească” și a dispărut. Venind în biserica ortodoxă, acest om, cu mirare și bucurie, a recunoscut în chipul Sfântului Nicolae pe „bunicuțul“ care l-a salvat noaptea în stepă.
Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Editura Cartea Ortodoxă, București, 2004