Mă rog ca praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să învieze în sufletele noastre orice simțământ nobil și frumos. Să ne călăuzească pe toți spre sfințenie și să biruiască omul cel vechi, „dimpreună cu patimile și cu poftele lui” (Galateni 5, 24). Aceasta cere Domnul. Pentru aceasta ne rugăm să ne ajute praznicul Învierii Sale, să binevoiască a ne ajuta să omorâm pe omul nostru cel vechi, să devenim vrednici de Biserica Sa. Așa ne rugăm, ca Domnul să ne ajute. Cea mai mare minune pe care a făcut-o Domnul este Învierea Lui. Să nu uităm asta niciodată. La mulți ani!
Astăzi toate se roagă: pământul, cerul, stelele, florile care împrăștie bună mireasmă, pâraiele ce susură, apele înspumate, privighetorile care cântă, fluturii în zbor, toate cântă „Hristos a înviat!” Și atât de mult se însuflețise, încât strigă de bucurie, cu putere „Hristos a înviat!”
Așa am pățit și eu în Sfântul Munte. Erau Paștile. Am urcat singur pe munte, către vârful Athonului, pe la opt sute de metri înălțime. Aveam cu mine Scriptura Vechiului Legământ și priveam cerul albastru și limpede, marea nețărmurită, fără sfârșit, copacii, păsările, fluturii, frumusețile toate, și am strigat cu putere, plin de însuflețire: „Hristos a înviat!” În timp ce strigam, fără să-mi dau seama, mi-am deschis brațele și le-am ținut așa; încremenisem acolo. Mă cuprinsese un fel de nebunie! Am uitat de timp…
„Ce este plăcut înaintea ochilor Tăi și ce este bineplăcut înaintea Ta”, cum spune înțeleptul Solomon, acestea să le cereți, în ele să vă desfătați, după ele să doriți. Fără să vă dați seama, o să vă îndrăgostiți de Hristos.
Ne vorbește Părintele Porfirie. Viața și cuvintele, Editura Egumenița
