Hristos Și-a ținut înainte de înălțare, patruzeci de zile, umanitatea într-o stare capabilă să coboare la relația vizibilă cu oamenii, pentru a putea convinge pe ucenici despre învierea Sa. Dar prin înălțare a ridicat-o deasupra acestei stări. A ridicat-o prin toate cele nouă cete îngerești. Voia să le arate și acelora slava Lui de împărat al întregii creații, ca om. Se ridica prin aceasta ca om peste ele, ca să șadă pe tronul stăpânirii peste toate, la dreapta Tatălui.
„Ridicați, căpetenii, porțile voastre, și vă ridicați porțile cele veșnice, și va intra Împăratul slavei. Cine este Acesta, Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.” (Psalmi 23, 7–10)
Se înalță din smerenia la care S-a coborât, dar înalță cu Sine și umanitatea Sa, fără să rupă legătura cu cei pe care vrea să-i facă frații Săi. Numai așa este umplut și ca om de Duhul în întregime. Și numai așa Îl poate trimite, Îl poate iradia din Sine deplin fraților Săi oameni, ca să-i facă să înțeleagă și să trăiască starea Sa ridicată la această supremă slavă și bogăție și să le dea putința să urce și ei la slava de membri ai Împărăției Sale.
„Și privind ei, pe când El mergea la cer, iată, doi bărbați au stat lângă ei, îmbrăcați în haine albe, care au și zis: Bărbați galileeni, de ce stați privind la cer? Acest Iisus Care S-a înălțat de la voi la cer, astfel va și veni, precum L-ați văzut mergând la cer.” (Fapte 1, 8–11)
Va veni să judece pe oameni după cum au crezut propovăduirii voastre despre El.
Pr. Dumitru Stăniloae, Chipul evanghelic al lui Iisus Hristos, Ed. Basilica, 2016
