Prin chemarea ucenicilor la apostolat, Domnul Iisus Hristos pregătește taina constituirii Bisericii Sale. Iar în ziua Pogorârii Sfântului Duh peste acești Apostoli se constituie Biserica lui Hristos, care se extinde apoi prin mulțimea celor care cred în Iisus Hristos și se botează în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.
Această extindere a vieții lui Hristos Dumnezeu-Omul în oameni este taina Bisericii ca trup tainic al lui Hristos care este Capul ei. Mai precis, Biserica se întemeiază pe Persoana, învățătura și lucrarea Domnului Iisus Hristos și pe legătura vie a oamenilor cu El prin Duhul Sfânt. Prin urmare, Biserica lui Hristos nu este întemeiată numai pe învățătura lui Hristos, ci mai întâi pe Persoana Lui divino-umană. De aceea s-a spus că „Hristos este piatra cea din capul unghiului” (cf. Efeseni 2, 20), adică temelia Bisericii Sale; dar și Capul Bisericii (cf. Coloseni 1,18), Cel Care o conduce spre a intra în Împărăția Preasfintei Treimi.
Așadar, Biserica nu este o simplă instituție umană din lumea aceasta pământească, înființată prin acordul mai multor oameni, cum se înființează o societate, o asociație sau un club, ci Biserica este întemeiată din inițiativa și prin lucrarea lui Dumnezeu însuși pentru mântuirea oamenilor, pentru ca viața divino-umană a lui Iisus Hristos să fie împărtășită oamenilor prin harul Preasfintei Treimi. Dincolo de programe pastorale, de organizarea activității misionare și social-filantropice a Bisericii, dincolo de tot ceea ce este instituție, esențială și primordială în viața Bisericii este legătura vie și sfințitoare a oamenilor cu Dumnezeu-Tatăl, descoperită lor de Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos și realizată prin harul Duhului Sfânt. Pe scurt, viața Bisericii este iubirea Preasfintei Treimi împărtășită oamenilor.
PF Daniel, Evanghelia slavei lui Hristos. Predici la Duminicile de peste an, Ed. Basilica, 2016
