Dacă fecioarele, după atâta muncă și atâtea sudori, n-au găsit nicio mângâiere, unde va fi refugiul nostru atunci când Judecătorul ne va zice cu un glas amenințător aceste cuvinte grozave: „Mi-a fost foame și nu Mi-ați dat să mănânc” (Matei 25, 45). Voi nu Mi-ați făcut aceste servicii, de atâtea ori de câte ori nu Mi le-ați făcut dându-le unuia din aceștia prea mici. Domnul nu zice aceea numai despre ucenicii Săi sau despre călugări, ci chiar despre toți credincioșii, oricine ar fi ei. Căci tot credinciosul, dacă ar fi el rob sau cerșetor, de atunci de când crede în Dumnezeu are dreptul să ia parte la toate bunurile noastre și la întreagă bunăvoința noastră. Dacă atunci când este gol sau când îi este foame, noi îl neglijăm, auzim aceste cuvinte îngrozitoare: „Mergeți în foc.” Și sigur aceasta va fi dreptatea. Oare ce cere de la noi Domnul greu și împovărător? Sau este ceva mai ușor ca ceea ce cere El de la noi? El n-a zis: „Eu eram bolnav și nu M-ați vindecat”, ci: „Nu M-ați cercetat”. El n-a zis: „Eu eram în închisoare și voi nu M-ați eliberat”, ci: „n-ați venit să Mă vedeți”. Cu cât sunt mai ușoare aceste porunci, cu atât vor fi mai mari chinurile celor care nu le-au păzit.
„Pentru că am fost flămând și nu Mi-ați dat să mănânc…”
Nu zice că ați curvit, că ați furat sau ați mărturisit strâmb, deși sunt adevărate aceste rele și pierzătoare, dar tot sunt mai jos decât neomenia și nemilostivirea. O, Doamne, nu-Ți aduci aminte și altceva? Pentru că zici, nu judec păcatul cu nemilostivirea, nu judec pe cei ce au păcătuit, ci pe cei care nu s-au pocăit. Pentru neomenia voastră vă osândesc, pentru că având voi milostenia ca doctorie de mântuire, v-ați lepădat și ați lăsat atâta bine. Deci neomenia voastră o cert, care este un izvor a toată răutatea și a toată păgânătatea.
Sfântul Ioan Gură de Aur, Comentariu la Evanghelia de la Ioan
