Căsătoria este un mijloc prin care omul poate să îndrepte și să depășească iubirea sa de sine, care îl desparte de Dumnezeu și de aproapele, și mijlocul prin care unirea cu aproapele să-l ridice la unirea cu Dumnezeu, deoarece, atunci când omul se unește curat cu aproapele său, se unește și cu Dumnezeu. Când omul se unește cu Dumnezeu dobândește și dragostea lui Dumnezeu către toți oamenii, fără deosebire. Cel care s-a unit cu Dumnezeu și-a atins deplinătatea sa și cu toți ceilalți oameni, deplinătate la care este chemată și căsătoria să îl îndrume pe om. Prin căsătorie omului i se dă posibilitatea să își cultive capacitatea de a se uni cu Dumnezeu și cu toți ceilalți oameni, începând de la unirea lui cu un om – soțul/soția. Dar acela care reușește într-un grad înalt să se unească și cu Dumnezeu a depășit căsătoria. De aceea, în Împărăția lui Dumnezeu oamenii nu se căsătoresc: nici nu se mărită, nici nu se însoară (cf. Matei 22, 30). În Împărăția cerurilor nu există legături speciale, deoarece legăturile speciale presupun despărțire și împărțire.
Pr. Filoteu Faros, Pr. Stavros Kofinas, Căsnicia – dificultăți și soluții, Ed. Sophia, București, 2012
