Dumnezeu și lumea sunt două lucruri potrivnice, străine cu desăvârșire și foarte îndepărtate. Acestea sunt cele două domnii despre care vorbește Hristos că este cu neputință să li se slujească în același timp.
„Nu putem să fim slujitori ai lui Dumnezeu și ai lumii. Nimeni nu poate să slujească la doi domni.”
Dacă se apropie de unul trebuie să se îndepărteze de celălalt, dacă-l iubește pe unul trebuie să-l urască pe celălalt. Dacă de unul se îngrijește și-l cinstește, pe altul trebuie să-l disprețuiască și să-și întoarcă fața de la el.
„Că sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va îngriji, și pe celălalt îl va disprețui.”
Ochii noștri nu pot să privească în același timp și sus și jos. Mintea noastră nu poate să cugete în același timp și cele cerești și cele pământești, nici inima noastră nu poate să iubească la fel și pe Dumnezeu și lumea.
„Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui Mamona.”
Că Dumnezeu vrea în slujba lui omul întreg. Și lumea la fel îl dorește deplin pe om și este cu neputință ca omul întreg să fie și aici și acolo. Apoi, legea lumii este cu desăvârșire potrivnică Legii lui Dumnezeu. Așadar, nu se poate ca cineva să asculte de două legi opuse cu desăvârșire.
Ilie Miniat, Didahii și predici, Editura Bunavestire, 1995
