Tag: Sf. Grigorie Teologul
Fii îndurător, căci cum altfel mi-e îngăduit să Te laud?
O, tu mai presus de toate,
căci cum altfel mi-e îngăduit să te laud?
Cum te va cânta cuvântul,
căci nu ești de grăit cu nici un cuvânt.
Cum te va contempla mintea,
căci nu ești cuprins de nici o minte,
Singur tu fiind de negrăit,
ca unul care le-ai creat pe toate cele cu grai
Singur...
Facerea de bine
Nimic nu are omul mai asemenea cu Dumnezeu decât facerea de bine, chiar dacă Dumnezeu o dăruiește mai bogata, iar omul mai săracă, fiecare, cred eu, după puterea lui. El a făcut pe om și după ce l-a risipit îl adună iarăși; tu însă nu trece cu vederea pe...
Troparul Sfinților Trei Ierarhi
Pe acești trei luminători mai mari ai Dumnezeirii celei întreit strălucitoare, pe cei ce luminează lumea cu razele dumnezeieștilor dogme, pe râurile înțelepciunii celei cu miere curgătoare, care adapă toată făptura cu apele cunoștinței de Dumnezeu, pe Marele Vasile și de Dumnezeu cuvântătorul Grigorie, împreună cu strălucitul Ioan, cel...
Troparul Sf. Ier. Grigorie Teologul
Fluierul cel păstoresc al cuvântării tale de Dumnezeu a biruit trâmbițele ritorilor; că ție, celui ce ai cercat adâncurile Duhului, și frumusețile cuvântului ți s-au adăugat. Ci roagă pe Hristos Dumnezeu, Părinte Grigorie, să mântuiască sufletele noastre.
Grupul psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Sfintei Mănăstiri Putna, Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul,...
„Vreau ceva mai adânc” – despre profunzimea Ortodoxiei
Am cazat în chilia mea, acum câțiva ani, pe cineva de la o mănăstire ortodoxă din afara Londrei, vestită pentru ctitorul ei și pentru...
Fiecare dintre noi este potențial un Iuda
În 1982, cam cu jumătate de an înainte de moartea sa, Părintele Serafim a vorbit din nou despre primejdia de a lăsa părerea noastră...
Sfaturi
Mirele sufletului meu
Născută în Alexandria, capitala Egiptului și metropolă a științelor și artelor, Ecaterina era fiica unui nobil bogat (numele ei înseamnă „puritate”). Domnul o înzestrase cu o frumusețe nemaiîntâlnită, toți cei care o vedeau fiind cuprinși de admirație. Mai mult, îi dăruise și o inteligență ieșită din comun. Tânăra a...
Viețuirea obștească să urmărească întotdeauna simplitatea
Faraon îi apăsa cu atâta muncă pe fiii lui Israil, tocmai ca aceștia să uite de Dumnezeu. Din acest motiv, este bine ca, atunci când viețuirea obștească se va fi pus, întrucâtva, în rânduială, să urmărească întotdeauna simplitatea, ca să nu sfârșească prin a deveni o fabrică: muncă –...
Despre adevărata libertate
Tocmai când libertatea noastră și, drept urmare, libera noastră „lucrare omenească” se așează înlăuntrul „lucrării lui Dumnezeu”, devin adevărată libertate: aceasta este libertatea care ne face cu adevărat liberi.
„Adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32)
Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană, Editura Humanitas, 2013
Toate durerile pălesc în fața minunii din Betleem
Nașterea Domnului e văzută ca o imensă, luminoasă sărbătoare. Momentele grele, precum anevoioasa călătorie a Sfintei Fecioare, inospitalitatea orășelului de baștină în care ea devenise o străină, porțile închise ale hanului, singurătatea peșterii, nașterea tainică, reacția lui Irod, pribegia egipteană, toate acestea au pălit, copleșite de certitudinea că, prin...
Chipul măreț al lui Ștefan cel Mare
Figura marelui Domnitor al Moldovei străbate tot mai luminoasă prin veacuri, până în zilele noastre. Faptele sale mărețe, vitejia sa neasemănată, dragostea de țara strămoșilor săi și apropierea de popor, mintea sa ageră și luminată, care înțelegea tâlcul adânc al istoriei, împletite cu o neșovăitoare credință în Dumnezeu, căruia...
Hristos și Pilat, smerenia și slava deșartă
Fii cu luare-aminte: cel ce ți se închină o face din cinstire față de om, din dragoste și din smerenie? Sau închinarea lui îți gâdilă trufia, pentru a scoate oarecare folos vremelnic? Tu, care te numeri printre mai-marii pământului, ia seama: înaintea ta se târăsc slava deșartă, lingușirea, josnicia!...
Dacă vrei viața cea nouă, leapădă, mai întâi, lăcomia pântecelui
Cine începe să-și piardă legătura cu pocăința suferă un dezechilibru: mai întâi se dedă la mâncare, apoi la vorbărie și, în cele din urmă, la încercarea de a atrage dragostea celorlalți, de a ajunge centrul atenției, de a voi să fie ceva în mediul lui. Dar nimeni nu-l recunoaște, pentru...
Pruncul prin Care se vor descoperi gândurile din multe inimi
Dreptul Simeon a văzut în Pruncul pe care L-a luat în brațe „mântuirea gătită de Dumnezeu” nu tuturor popoarelor, ci „înaintea feței tuturor popoarelor” (Luca 2, 31), căci nu toți oamenii Îl vor primi ca Mântuitor, dar toate popoarele vor ști de ea, căci ea se va arăta în...