Și eu vă mărturisesc azi, după ani de suferință, meditație și frământări, cu viață aspră, că Viața nu are nici un sens fără Hristos! Că toate alergările noastre, fără Iisus sunt deșertăciune și goană după vânt! De aceea, să căutăm ca prin modul nostru de trăire să-l câștigăm pe Mântuitorul în inimile noastre. Să nu trecem prin Viață ca niște simpli călători, către Patria Cerească.
Viața e un dar de la Dumnezeu, și noi trebuie să știm a o trăi în chipul cel mai vrednic. După felul cum vom trăi aici, pe pământ, așa ne va fi dincolo, suferință sau fericire eternă! Să ne curățăm de păcatele, care ne urmăresc la tot pasul, să fim cu iubire față de semenii noștri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine și la urmă prin dragoste.
Să faceți o spovedanie cât mai serioasă și mai adâncă. Să luați hotărârea de a vă lepăda de păcate, să duceți lupta cu răul inimii voastre, înclinate a-i judeca și condamna pe alții pentru faptele lor, când noi înșine săvârșim aceleași păcate.
Vă rog foarte mult, grijiți-vă de suflet!
Valeriu Gafencu, Calea spre fericire, Colecția Rugul Aprins, Făgăraș, 2006
