Din amintirile părintelui Vasile Costandinescu († 3 martie 1935) de la Biserica Negustorilor din București
Era în anul 1870, mi se pare, pe vară. Mă pomenesc cu o servitoare că-mi spune să merg să citesc domnului Dimitrie Bolintineanu molitvele Sfântului Vasile. Bolintineanu locuia la domnul Alexandru Zanne, în strada Negustori. Învățaseră amândoi în străinătate, Zanne ingineria și Bolintineanu literele, și rămăseseră buni prieteni. Când Bolintineanu a fost ministru de Culte în anul 1863 și a făcut secularizarea, Zanne era ajutorul lui. Zanne se însurase cu o franceză de aici. Bolintineanu rămăsese neînsurat și sta, cu locuința, la Zanne. Eu fusesem cu botezul în casa lor, dar pe Bolintineanu, nu știu cum se face, nu-l botezasem niciodată.
Când aud eu că Bolintineanu vrea să i se citească molitvele Sfântului Vasile, mă apucă grija. Cum, adică Bolintineanu, om învățat și vestit poet, să asculte rugăciuni cu draci, cu blesteme, cu izgonirea diavolilor din apă, din trestie, din baltă și celelalte?! Nu, ia să fac eu faptă de preot mai învățat! Și deschid Molitvelnicul și iau creionul și încep să tai și să schimb rugăciunile așa ca să nu prea fie pomenit des necuratul și izgonirile lui.
Pregătit astfel, îmi iau cartea cu patrafirul și mă duc la domnul Zanne. Cineva mă duce în odaia unde era Bolintineanu. Ședea într-un fotoliu; părea obosit și gânditor.
– Aș fi vrut să vină părintele Grigore Musceleanu.
– Mă duc eu să-l chem, domnule Bolintineanu.
– Lasă acum; ai venit sfinția ta, citește sfinția ta.
Atunci îmi pun patrafirul după gât: Bolintineanu și-l pune singur pe cap; deschid cartea și încep să citesc. Dar bag eu de seamă că Bolintineanu începe să facă mișcări, apoi își ia patrafirul de pe cap și mă întreabă după ce carte citesc.
– Ia dă-mi cartea încoace.
Îi dau Molitvelnicul. Se uită la el, vede ștersăturile și îndreptările mele cu creionul și îmi zice:
– Nu așa, părinte. Citește cum este scris acolo, nu cum ai îndreptat Sfinția Ta. Își au și aceste rugăciuni tâlcul lor.
Îmi zic eu: Uite, domnule, auzisem de tâlcul Psaltirii, de tâlcul Evangheliilor, dar nu bănuiam că și molitvele Sfântului Vasile își au tâlcul lor.
Așadar o iau de la început și-i citesc toate molitvele cum stau tipărite în carte, fără nici o schimbare. După otpust, Bolintineanu era cu fața mai veselă și mai dispus.
Pr. Niculae M. Popescu, Preoți de mir adormiți în Domnul, Ed. Christiana, București, 2002
