Pentru devotamentul și jertfelnicia lor, avem convingerea că Dumnezeu i-a rânduit în ceata sfinților Săi, nu numai între eroii neamului. Pe unul dintre ei l-a cinstit în mod deosebit. Preotul Ștefan Ionescu-Cazacu a înaintat cu crucea în mână, în fața celor două plutoane, la Mărășești. A fost rănit grav și a murit eroic, la 1 ianuarie 1918, fiind îngropat cu toată cinstea. Dreapta sa, care a binecuvântat pe ostași, cu care se închinase, în care a ținut Sfânta Cruce, când goarna a sunat atacul, nu i-a putrezit, rămânând „ca o ramură verde pe un trup uscat”. Prin ea, Dumnezeu a trimis binecuvântarea Sa tuturor celor adormiți pentru dreptatea și întregirea neamului. Faptul a fost descoperit după opt ani, în 1926, când Societatea Mormintelor Eroilor a strâns în cripta „Bisericii neamului” de la Mărășești toate osemintele eroilor căzuți acolo. Între ele, dreapta preotului Ștefan Ionescu este odor de credință românească.
Niculae M. Popescu, Preoți de mir adormiți în Domnul, Ed. Christiana, București, 2002
