Despre orbul pe care l-a luminat apa izvorului cel primitor de viață

Din minunile Maicii Domnului

În Constantinopol era un ostaș, milostiv foarte și om îmbunătățit, Leon cu numele, pe care, pentru bunătatea lui, l-a învrednicit Dumnezeu de s-a făcut împărat mai pe urmă. Pe când era încă ostaș, a întâlnit într-o pădure deasă, aproape de cetate, un orb, care era foarte însetat din călătorie și arșiță. Pentru aceasta s-a întristat Leon, și îl trăgea de mână ca să-l ducă mai înainte, poate va afla apă să-l adape.

Dar după ce s-a dus o puțină depărtare de loc, a căzut orbul, nemaiputând să umble de sete. Leon a căutat multe ceasuri în pădure apă, dar n-a aflat și s-a întristat foarte, temându-se ca nu cumva va muri orbul din împuținarea lui. Cercând dar în părțile cele mai dinăuntru, a auzit un glas, zicându-i:

„Nu te scârbi, o! Leone, că aproape de tine este apa, și adapă pe orb. Apoi să-i speli ochii lui cu dânsa, ca să cunoști puterea mea. Iar tu să știi că te vei face împărat, și atunci să îți aduci aminte ca să-mi faci aici o biserică, ca să locuiesc într-însa, să vină câți au trebuință de ajutorul meu, ca să afle mântuirea sufletului și a trupului”.

Acestea auzindu-le Leon, cu totul îngrozit, s-a bucurat. Deci, ducându-se înainte trei pași a aflat apă într-un loc, și bând a cunoscut întru sine multă veselie și putere. Și luând din apa aceea, a adăpat pe orb și și-a venit în fire. Apoi a spălat ochii lui, după porunca Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Și îndată, o! minunile tale, Stăpână! a văzut cel mai înainte fără vedere, și a luat atâta veselie, pe cât poate fiecare să o înțeleagă.

După puțină vreme s-a suit Leon la vrednicie împărătească, și a zidit o biserică în locul în care a aflat apa cea vindecătoare, în numele Prea Sfintei Fecioarei Maria, și a numit biserica Izvorul cel primitor de viață. Fiindcă apa aceea era dăruire de la Izvorul cel adevărat al vieții, adică de la împărăteasa cea atotputernică.

Și nu numai această facere de minune a săvârșit, ci și altele nenumărate, care covârșesc la număr stelele cerului. Durerile de piept și încuierile udului, patimile funiceilor, curgerile de sânge, frigurile, lepra, lingoarea, fierbințelile, albețele ochilor, zgârcirile vinelor și alte multe feluri de boli a vindecat împărăteasa cea atotputernică prin apa aceea purtătoare de viață și în fiecare zi vindecă pe cei ce pătimesc. Și morții i-a înviat, întru slava Dumnezeului nostru, Care din dânsa S-a născut negrăit. Căruia i se cuvine toată cinstea și închinăciunea în veci.

Minunile Maicii Domnului, Tipografia Mănăstirii Neamț, 1847