Acasă Etichete Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon)

Tag: Duminica a XXXI-a după Rusalii (Vindecarea orbului din Ierihon)

Tată, copil, sprijin, reazăm, încurajare, prunc

Sprijiniți faptele cele bune

Orbul din Ierihon credea că Iisus Hristos este Dătătorul luminii ochilor săi, dar fiindcă nu avea ochi să-L vadă și să vină să cadă la picioarele Lui și să-L roage pentru vindecarea sa, striga cu glas tare: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!” Dar poporul care mergea împreună cu Iisus Hristos nu...
Duminica a XXXI-a după Rusalii. Vindecarea Orbului din Ierihon

Rugăciunea stăruitoare izvorăște din credință puternică

Un om nevăzător s-a apropiat de Iisus, iar El l-a întrebat: „Ce voiești să-ți fac?” Orbul a răspuns: „Doamne, să văd!”. În auzul tuturor, orbul cere, de fapt, ceea ce nimeni altul dintre oameni nu-i poate da, decât numai Iisus Nazarineanul, adică sănătatea ochilor sau vederea. „Vezi! Credința ta te-a...

Gustul vieții celei duhovnicești – antidotul duhului lumesc

În troparul din Sâmbăta lui Lazăr auzim: „Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințându-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase...

Adierea harului și răspunsul nostru

Harul exercită o presiune tainică asupra oricărui suflet omenesc, fără să-l constrângă vreodată. Ca răspuns, credința nu este supunere oarbă, nici simplă adeziune, ci...

Sfaturi

Despre deosebirea patimilor și a gândurilor

Dintre dracii care se împotrivesc lucrării noastre, cei dintâi care se ridică cu luptă sunt cei încredințați cu poftele lăcomiei pântecelui, cei ce furișează în suflet iubirea de argint și cei ce ne momesc cu slava de la oameni. Toți ceilalți vin după aceștia să ia în primire pe...

Căsătorie sau călugărie?

Voind să afle despre cugetările înalte și stările de har pe care le avea Starețul Efrem Katunakiotul, un tânăr aflat în vizită a întrebat: – Părinte, cum să ne mântuim? – Prin Spovedanie și Sfânta împărtășanie, a răspuns Starețul. Iar toate celelalte vor veni de la sine. Tânărul a fost surprins de...
Peisaj, lan, la țară

Există vreo consolare în suferință?

Nu există nicio consolare pentru suferință, decât în a o considera ca opunându-se fundalului celeilalte lumi. Și acesta este într-adevăr, singurul punct de vedere corect. Dacă ar exista numai această lume, atunci totul în ea ar fi un nonsens absolut: separarea, boala, suferința gratuită, moartea. Dar toate acestea capătă...
Să nu vorbești degrabă, lacăt, barieră, opreliște

Trei lucruri despre care să nu vorbești degrabă

Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbești: - despre Dumnezeu, până ce nu-ți întărești credința în El; - despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoști pe al tău; - despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă. Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, 2009
Piramide în Egipt

De ce fuge Dătătorul de viață dinaintea oamenilor muritori?

Îndată ce craii de la răsărit plecaseră din Betleem, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând: „Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.” Îngerii Domnului veghează...
cărbuni, jar, foc

Dragostea adevărată trebuie arsă în focul răbdării

După cum smerenia se alătură ascultării, la fel și ascultarea se alătură răbdării în necazuri. Nevoința este de natură vremelnică sau veșnică. La fel și odihna. Întrucât nevoința vremelnică e cauza odihnei veșnice, iar odihna vremelnică a neliniștii veșnice, cel inițiat, care a dobândit mintea lui Hristos, suportă cu...
Postul și lucrarea lui, legume, vegetarian, fructe

Postul și lucrarea lui

Săturarea de bucate este maica curviei, iar necăjirea pântecelui e pricinuitoare de curăție. Cel ce mângâie pe leu îl domesticește adeseori, dar cel ce mângâie trupul îl sălbătăcește și mai mult. Dă pântecelui hrana care-l umple și e ușor de mistuit, ca prin săturare să săturăm pofta lui, iar prin...
Sfântul Ioan Botezătorul, proroc, înainte mergător, botezător

Fii liber față de lume și față de oameni

Ioan Botezătorul era ca un înger din cer, simțindu-se liber față de lume și față de oameni. Lumea era ca țărâna pentru el, mâniindu-se uneori față de unii sau de alții, rămânând totuși doar țărâna. Pentru el, oamenii erau o turmă aflată în neorânduială, care se pierduseră...